Produs pe care îl folosim zilnic, săpunul are o istorie străveche, ce ne duce la primele civilizaţii umane. De-a lungul timpului, săpunul a cunoscut numeroase perioade de schimbări în ceea ce privește modalitatea de producere şi ingredientele conținute.
Primele dovezi arată că o formă primitivă de săpun era folosită încă din jurul anului 2.800 î.Hr. în Mesopotamia. Tăbliţele sumeriene arată existenţa unei substanţe obţinute prin amestecarea grăsimilor animale cu cenuşă, care era utilizată mai ales pentru curăţarea lânii.
La rândul lor, egiptenii foloseau o pastă făcută din uleiuri vegetale și sodă pentru a spăla și trata anumite boli ale pielii încă din anul 1.500 î.Hr. Mai târziu, romanii, renumiti pentru băile lor termale, au îmbunătățit rețeta cu adaos de cenușă de fag și grăsimi animale, dând săpunului uz casnic și medicinal.
Cu toate că fabricarea săpunului era stăpânită încă din Antichitate, abia în Evul Mediu utilizarea sa s-a răspândit în Europa. Unele centre precum cele din Marsilia, Alep și Savona din Italia au produs săpunuri dure din uleiuri de măsline renumite pentru calitatea lor. Cu toate acestea, epidemiile de ciumă și anumite credințe religioase au redus temporar practicile de spălare a corpului în Europa.
Cum au evoluat tehnicile de producere a săpunului
În 1791, francezul Nicolas Leblanc a creat un procedeu care permitea obținerea sodei caustice din sarea de mină, lucru care a revoluționat industria producerii săpunului. În 1783, chimistul suedez Carl Scheele a realizat un experiment în cadrul căruia a obținut glicerina. Bazându-se pe cercetările lui Leblanc, chimistul francez Eugene Chevreul a explicat, în 1823, reacția de saponificare. După 1840, au fost utilizate în săpunuri și alte uleiuri în afara celui de măsline. Din secolul al XIX-lea, au fost folosite uleiurile din nucă de cocos și cel de palmier. În prezent, lista ingredientelor naturale este diversă.
După anii 1950, s-a început includerea printre ingredientele săpunului a agenților de sinteză obținuți din derivații din petrol. În anii 1960, industria săpunului și-a diversificat gama prin apariția săpunurilor lichide.
Din anii 1970, apariția gelurilor de duș a schimbat obiceiurile legate de igiena personală, deși săpunul solid și-a păstrat adepţii, din motive economice și ecologice.
În secolul XXI, în condiţiile problemelor de mediu, săpunul revine la origini prin promovarea variantelor artizanale, a ingredientelor naturale și a proceselor de fabricație ecologice.
@drenate. Foto: Unsplash
