Nu ne place când sună şi am face orice pentru a amâna trezirea. În orice caz, alarma este utilă, dar te-ai întrebat vreodată cum se trezeau oamenii înainte ca aceasta să existe sau când nu îşi permitea un ceas deşteptător mecanic?
Ei bine, în unele zone ale lumii, precum Anglia, exista aşa-numitul deşteptător uman (knocker-up). Mai exact, exista o persoană care îi deștepta pe somnoroși, aducându-le aminte că este vremea să se trezească pentru a merge la lucru. În cele mai multe cazuri, deșteptătorul uman sau ciocănitorul deșteptător, cum i se mai spunea, folosea un băț, cu care bătea în ferestrele sau la ușile oamenilor și nu pleca până nu se asigura că persoana respectivă s-a trezit. Meseria de deșteptător uman era practicată în Anglia și în Irlanda, mai ales în perioada Revoluției Industriale.
Pentru cei care stăteau la etaj, se foloseau un băț mai lung. Un astfel de deșteptător lucra pe bază de abonament și primea de la fiecare angajator câțiva bănuți. Uneori, se adapta pentru fiecare client o modalitate personalizată de trezire.
Mary Smith i-a trezit cu mazăre pe muncitorii din Londra
Mary Smith este cunoscută pentru luneta sa prin care lansa mazăre în anii 1930 în regiunea East End din Londra. Mary avea clienţi diverşi, de la vânzătorii de peşte la primar. Mazărea era o modalitate mai potrivită decât strigatul, pentru că nu îi deranja şi pe vecinii care nu voiau să se trezească.
Timp de mai bine de 30 de ani, Mary s-a ocupat de trezirea clasei muncitoare londoneze. Şi fiica ei, Molly, i-a preluat meseria. Molly a fost ultima knocker-up, care a trezit clasa muncitoare din Londra.
Este bine de ştiut că un deşteptător uman avea, la rândul său, un ceas deşteptător.
Practica alarmelor umane a continuat în unele părți ale Regatului Unit până în anii 1970 şi a scăzut treptat, pe măsură ce ceasurile cu alarmă și electricitatea au devenit mai răspândite și mai accesibile.
@drenate. Foto: Wikipedia
