În anul 122 d.Hr., împăratul roman Hadrian a ordonat construirea unui zid pentru a marca frontiera britanică a imperiului său.
Forțele romane au cucerit o mare parte din Britania în secolul I d.Hr., însă au rămas destule teritorii neocupate. De fapt, o mare parte din ceea ce este acum Scoția a evitat complet ocupația militară romană. Acest lucru s-a datorat rezistenței triburilor caledoniene din această zonă îndepărtată a insulei.
Așadar, este de înțeles că atunci când Hadrian a devenit împărat, a decis să schimbe strategia pentru Imperiul Roman. Prioritatea sa a fost consolidarea cuceririlor imperiului, mai degrabă decât extinderea lor, informează history.co.uk.
Prin urmare, a ordonat construirea unui zid defensiv mare de-a lungul celei mai nordice granițe a imperiului din Britania.
Zidul lui Hadrian făcea partea din graniţa fortificată a Imperiului Roman (limes), care străbătea aproape toată Europa până la Marea Neagră, ajungând până în Asia Mică şi Orientul Apropiat.
Frontieră menită să-i separe pe romani de barbari
Succesorul lui Hadrian pe tronul imperial roman, Traian, a supravegheat o expansiune geografică semnificativă a imperiului. Conform fragmentelor de piatră care datează de la un an sau doi după urcarea pe tron a lui Hadrian, noul împărat a căutat să mențină „imperiul intact”.
Se pare că Hadrian considera triburile de la nord de graniță o amenințare la adresa teritoriilor sale din Britania. Conform unei biografii a lui Hadrian scrisă două secole mai târziu, împăratul a construit zidul „pentru a-i separa pe romani de barbari”.
Se crede că Hadrian a dat undă verde construcției zidului în anul 122 d.Hr. Construcţia a durat şase ani şi a implicat munca unei armate formată din 15.000 de oameni. Structura finalizată se întindea pe o lungime de 117 de kilometri, de la Wallsend pe râul Tyne până la Bowness-on-Solway în vest.
De-a lungul timpului, a format graniţa între provincia romană Britannia, la sud, şi ţinuturile slobode ale Caledoniei, la nord.
@drenate. Foto: Wikipedia
