Destul de rar întâlnim culoarea albastră în rândul animalelor, pentru că există puţini pigmenţi care să o producă. Şi totuşi, există animale albastre, iar unul este prezent şi în ţara noastră.
La o plimbare prin Munţii Carpaţi, este posibil să dai ochi în ochi cu o creatură interesantă. Este vorba despre limaxul albastru sau Bielzia coerulans, o specie endemică pentru Munții Carpați. Este o probabilitate mai mare să întâlneşti limaxul albastru zonele umede ale pădurilor de conifere și foioase din regiunile alpine și subalpine. Este totuşi greu de observat, pentru că preferă ascunzătorile grotelor sau ale celor generate de trunchiuri căzute și aflate în descompunere. De asemenea, uneori poate fi zărit şi la altitudini de 1.800 de metri.
Bielzia coerulans a fost descoperită în 1847 și descrisă sub numele de Limax coerulans de malacologul austro-ungar, Michael Bielz, în 1851. Bielzia coerulans este singura specie din genul Bielzia.
În afară de zona Munţilor Carpaţi, limaxul albastru mai poate fi găsit în sudul Poloniei, în Slovacia, Ucraina, Ungaria şi Germania.
Limaxul care devine albastru la maturitate
La naştere, acest limax are nuanţe maronii – galbene. „Juvenilii sunt galben maronii cu benzi laterale mai închise. Împerecherea are loc de obicei în sol și adulții mor după depunerea pontei (sub formă de aglomerări de 30-80 de ouă). Juvenilii hibernează în sol”, aflăm dintr-o postare publică a Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”.
Pe măsură ce limaxul albastru se dezvoltă capătă culoarea albastră, verde şi chiar neagră. Aceşti melci devin albaştri la maturitate, de obicelei în lunile iunie-iulie, când ajung la o lungime de 100 – 140 mm.
Limacşii sau melcii fără casă
Întâlniţi în mediul rural sau urban, limacşii sunt moluşte care, alături de melcii cu cochilie, sunt grupaţi în clasa Gastropoda, un grup divers din punctul de vedere al formei, al dimensiunilor şi modului de viaţă.
Limacşii au corpul alcătuit din cap, manta şi coadă. Ochii sunt localizaţi ca capătul perechii lungi de tentacule. Nu au o vedere bună: ochii nu pot forma o imagine, deşi sesizează lumina.
Limacşii nu au cochilie externă, de aceea li se mai spune şi melci fără casă. Cu toate acestea, au o cochilie rudimentară sub manta, numită limacelă, care este ovală, subţire. Pierderea cochiliei, un lucru care are legătură cu evoluţia lor, le-a permis să se strecoare în locuri mai strâmte, să aibă o dietă mai diversă şi să trăiască în soluri mai acide.
@drenate. Foto: Wikipedia
