În țara noastră există în jur de 200 de castele, multe dintre ele fiind în Transilvania. În această parte a țării întâlnim printre cele mai frumoase castele din întreaga Europă. Foste reședințe ale nobililor, aceste construcții au rămas adevărate martore ale unui trecut măreț. Totuși, în vreme ce unele dintre ele beneficiază de îngrijire și protecție, altele sunt lăsate în paragină.
Din punctul de vedere al numărului de castele, România se poate compara cu Germania sau cu Scoția. Din păcate, perioada comunistă și-a pus amprenta și asupra stării acestor castele. Pline de istorie, aceste bijuterii arhitectonice au nevoie de protecție și de renovare. Castelele transilvane aparțin unor familii nobiliare importante, precum Apafi, Veress, Mikes, Bethen sau Kornis. Unele dintre ele au rămas în proprietatea statului, fiind revendicate de moștenitori, altele au fost transformate în obiective turistice, în școli sau au fost donate bisericii.
Castelul Corvinilor
Castelul Huniazilor sau al Hunedoarei, așa cum mai este numit, a fost construit în secolul al XV-lea, de către Iancu de Hunedoara, fiind reședință a familiei Corvin. Castelul a fost ridicat pe locul unei vechi fortificații aflată lângă pârâul Zlăști. Primele informații care menționau existența lui vorbeau despre o cetate la care nu se putea ajunge decât cu funia. Castelul a fost extins de urmașii lui Iancu, printre aceștia și Matei Corvin. Purtând amprenta stilului gotic, construcția este prevăzută cu bastioane, cu turnuri și cu un donjon, suprafața totală fiind de 7.000 de metri pătrați. Are 42 de camere, două terase, două poduri și a fost în trecut o importantă reședință feudală a lui Iancu de Hunedoara. Accesul se face pe un pod de lemn susținut de patru masivi de piatră. Printre cele mai cunoscute puncte de atracție ale castelului se numără Bastionul Alb, Sala Cavalerilor, Turnul Capistrano și Turnul Buzduganelor. De asemenea, construcția adăpostește și cea mai veche frescă laică din Transilvania, aceasta prezentând povestea familiei Corvinilor. De acest castel se leagă și multe legende. Se spune că ascunde un trecut terifiant, fiind inclus pe locul al doilea într-un top al celor mai înfricoșătoare clădiri din lume. La această „reputație” contribuie și bastionul de tortură aflat la capătul unui coridor îngust, în subsolul castelului. Construcția are un farmec aparte, atât prin stilul arhitectonic, cât și prin istoria de 400 de ani care a animat-o.
Castelul Bran
Aflat la 30 de kilometri distanță de Brașov, castelul Bran a fost ridicat pe o stâncă. Construcția este una dintre cele mai importante atracții turistice ale României, mii de turiști venind aici fascinați de legenda contelui Dracula. Clădirea a fost atestată printr-un act emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I de Anjou, regele Ungariei. Între 1419 și 1424 a intrat în posesia lui Sigismund, rege ungar, revenind în proprietatea voievodatului Transilvaniei la sfârșitul secolului al XV-lea. În această perioadă s-a născut și legenda cu Vlad Țepeș. În 1920, castelul a fost donat Reginei Maria, iar din acel an și până în 1927 a cunoscut mai multe perioade de restaurare. După ce familia regală a României a fost alungată din țară, castelul a fost preluat de stat, devenind muzeu, iar în prezent a fost retrocedat lui Dominic de Habsburg, urmașul principesei Ileana. Turiștii pot vizita sala gotică (salonul galben), dormitorul Reginei Maria, salonul mare, dormitorul Regelui Ferdinand, sala costumelor, salonul de muzică și biblioteca reginei Maria.
Castelul Banffy
Mai puțin cunoscut decât castelul Bran și cel al Corvinilor, Banffy are o importanță asemănătoare acestora. Este cel mai mare castel din Transilvania, fiind reprezentativ pentru arta barocă din această zonă. Castelul a fost construit la o distanță de 30 de kilometri de Cluj, în comuna Bonțida, fiind atestat la începutul secolului al XIV-lea. În 1387, regele Sigismund a donat construcția familiei Banffy. De-a lungul timpului, i s-au adus numeroase modificări și i s-au adăugat o galerie de statui, grajduri, un manej și camerele servitorilor. În 1745, Dionisie Banffy al II-lea a reconstruit castelul în stil baroc austriac, iar următorul descendent, Jozsef Banffy, va adăuga o moară de apă, pe care a pus-o la dispoziția sătenilor. O nouă aripă a fost adăugată clădirii în 1850, fiind aduse elemente noi, în stilul romantic englez. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a funcționat ca spital militar, iar în 1963 s-au filmat aici secene din „Pădurea spânzuraților”. A fost declarat monument istoric (1990), intrând într-un program de reabilitare.
Foto: Pixabay, Wikipedia
