Napoleon Bonaparte a murit pe insula Sfânta Elena pe 5 mai 1821, prizonier al Imperiului Britanic, supraponderal, posibil otrăvit, deposedat de toate titlurile pe care le confiscase cu forța.
Singurul său fiu legitim, Napoleon al II-lea, a murit de tuberculoză la Viena în 1832, la vârsta de 21 de ani. Conform oricărei măsuri convenționale, linia bonapartistă ar fi trebuit să se termine acolo.
Însă nu s-a întâmplat aşa. Succesiunea bonapartistă a trecut lateral prin frații lui Napoleon, supraviețuind de-a lungul secolului al XIX-lea ca o forță politică vie, care a revenit de două ori la putere în Franța. Mai întâi prin Napoleon al III-lea, care a domnit ca împărat între 1852 și 1870, și din nou ca o mișcare monarhistă serioasă care a persistat până în secolul al XX-lea. Pretenția familiei nu s-a dizolvat niciodată oficial. Niciun tratat nu a abolit-o. Nicio lege nu a interzis deținerea ei.
Omul care poartă titlul pe care nimeni nu-l recunoaște oficial
Jean-Christophe Napoleon, născut în 1986, este actualul conducător al Casei Imperiale Bonaparte. Numele său complet este Jean-Christophe Louis Ferdinand Albéric Napoléon Bonaparte.
Este stră-stră-strănepotul lui Napoleon I, din partea fratelui mai mic al împăratului, Jérôme, rege al Westphaliei. Napoleon nu a avut descendenți direcți, deci Jean-Christophe este liderul Casei Imperiale a Franței și moștenitorul lui Napoleon Bonaparte.
Născut pe Coasta de Azur, în Saint-Raphaëla Jean-Christophe este fiul lui Charles Napoléon și al primei soții a acestuia, prințesa Béatrice de Bourbon-Two Sicilies. Deține un MBA La Harvard Business School și lucrează ca analist de investiții la Morgan Stanley în New York.
În 2019, s-a căsătorit cu contesa Olympia von und zu Arco-Zinneberg într-o ceremonie la Domul Invalizilor – aceeași clădire în care Napoleon I este înmormântat sub o cupolă din piatră aurită.
Acea nuntă nu a fost o coincidență. Jean-Christophe a ales locul fiind pe deplin conștient de ceea ce comunica. La ceremonie au participat 1.200 de invitați. Presa franceză a relatat-o ca pe un eveniment monden, dar și ca pe ceva mai straniu – o dinastie vie care își desfășoară propria continuitate în prezența rămășițelor strămoșului său fondator.
Casa Imperială menține poziții formale cu privire la chestiunile constituționale franceze. Jean-Christophe a vorbit public despre deficiențele celei de-a Cincea Republici, slăbiciunea guvernării parlamentare și nevoia a ceea ce el numește „autoritate executivă legitimă”.
Acestea nu sunt reflecții abstracte. Sunt vocabularul unui om care se consideră o alternativă viabilă la sistemul actual – sau cel puțin un interlocutor serios în cadrul acestuia.
Mișcarea politică bonapartistă, deși mică, nu s-a dizolvat niciodată complet în Franța. În secolul al XIX-lea a obținut milioane de voturi. Astăzi funcționează mai mult ca un curent intelectual și cultural decât ca o forță electorală, dar nu s-a desființat niciodată oficial.
Organizații precum Institutul Napoleon continuă să publice lucrări academice, să găzduiască conferințe și să mențină infrastructura ideologică a unei revendicări care refuză să se demodeze.
@drenate. Foto: maison-napoleon-bonaparte.fr
