După mii de ani de la construirea ei şi după cutremure majore, Marea Piramidă din Giza au rămas tot în picioare, iar specialiştii cred că au aflat motivul.
Construită în timpul Vechiului Regat pentru faraonul Khufu, Marea Piramidă din Giza din Egipt a fascinat oamenii milenii la rând.
Dincolo de dimensiunile sale colosale și de alinierile astronomice perfecte, structura se remarcă prin rezistența sa fenomenală la cutremure. În timp ce multe clădiri moderne se prăbușesc în timpul seismelor violente, acest gigant de piatră a rezistat timpului aproape nevătămat, pierzând doar aproximativ 10 metri în înălțime în 46 de secole de existență, informează slate.fr.
Acest miracol arhitectural, însă, nu este magic. De-a lungul veacurilor, monumentul a rezistat unor cutremure majore, în special unul în 1847 estimat la o magnitudine de 6,8, la sud de Cairo, și un altul de 5,9 în 1992, care a provocat totuși căderea unor pietre de pe vârful său.
Pentru a înțelege cum o astfel de masă de calcar poate absorbi acest tip de șoc fără a se prăbuși, o echipă internațională de cercetători a studiat vibrațiile sale interne, dezvăluind o performanță inginerească izbitor de modernă.
Ce au descoperit specialiştii
Într-un studiu publicat în revista Scientific Reports, geologul Asem Salama și echipa sa au analizat datele colectate de 37 de senzori de mișcare instalați în întreaga piramidă și în jurul acesteia.
Prin înregistrarea vibrațiilor ambientale atunci când situl era complet gol de turiști, experții au evidențiat un fenomen surprinzător: piramida vibrează la o frecvență naturală între 2 și 2,6 herți, în timp ce solul din jur oscilează la o frecvență mult mai mică, în jur de 0,6 herți.
Această diferență semnificativă creează un fel de ruptură de undă, potrivit unui articol din Live Science.
În timpul unui cutremur, Marea Piramidă din Giza se comportă autonom și, în esență, se decuplează de trepidațiile violente care se deplasează prin sol, evitând astfel efectul de rezonanță care distruge de obicei clădirile.
„Studiul evidențiază cunoștințele inginerești practice extraordinare ale constructorilor egipteni antici, care au dezvoltat metode de construcție extrem de eficiente prin secole de experimentare și rafinament”, a explicat Asem Salama.
Camere secrete utile
Deși simetria perfectă a clădirii, baza sa gigantică și fundațiile sale ultra-robuste din calcar explică o mare parte din soliditatea sa, cercetătorii au descoperit un alt secret bine păstrat chiar în inima structurii. Măsurând evoluția undelor de jos în sus, au observat că intensificarea naturală a vibrațiilor spre vârf – un fenomen bine cunoscut arhitecților de zgârie-nori – este brusc întreruptă la jumătatea înălțimii.
Se crede că această atenuare se datorează „camerelor de eliberare”, cinci cavități misterioase suprapuse una peste alta chiar deasupra camerei funerare a regelui, la o înălțime de aproximativ 61 de metri. Proiectate inițial de muncitori pentru a distribui sarcina imensă a tavanului de granit și a preveni prăbușirea camerei de dedesubt, aceste camere joacă de fapt un al doilea rol crucial: acționează ca amortizoare seismice, absorbind energia înainte ca aceasta să ajungă în vârf.
Această dublă funcție demonstrează cunoștințele extraordinare deținute de egiptenii acelei epoci. Fiecare element al piramidei pare să fi fost conceput pentru a garanta conservarea eternă a reședinței regale. Lecțiile învățate în cadrul acestui proiect de construcție colosal au condus la crearea unui monument capabil să disipeze una dintre cele mai puternice energii de pe planeta noastră.
Dincolo de simpla fascinație istorică, aceste analize acustice inovatoare deschid calea pentru noi metode de conservare a siturilor patrimoniului mondial.
Prin înțelegerea dinamicii interne a acestor structuri milenare, inginerii de astăzi speră să dezvolte strategii de conservare pe termen lung capabile să protejeze Marea Piramidă pentru secolele următoare, fără a compromite vreodată integritatea sa originală.
@drenate. Foto: Unsplash
