Există multe românce deschizătoare de drumuri, iar Elena Caragiani-Stoenescu este una dintre ele. A fost prima femeie pilot din ţara noastră, însă şi-a luat brevetul în Franţa, pentru că autorităţile române i-au refuzat cererea.
Elena Caragiani-Stoenescu a făcut carieră în aviaţie într-un moment în care acest domeniu era ocupat exclusiv de bărbaţi. Născută la Tecuci la 13 mai 1887, ca fiică a medicului Alexandru Caragiani şi a Zoniei Caragiani, ea a fost îndrumată spre o carieră academică.
În 1913, şi-a susţinut lucrarea de licenţă la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi avea în faţă o carieră de avocat. Şi în acest domeniu a fost o deschizătoare de drumuri, fiind una dintre primele femei din ţara noastră licenţiată în ştiinţe juridice.
Pasiunea pentru zbor
Însă Elena Caragiani-Stoenescu avea să aleagă alt drum, cel al aviaţiei. A fost inspirată şi de cumnatul ei, Andrei Popovici, care obţinuse brevetul de aviator, fiind unul dintre primii aviatori din ţara noastră.
Primul zbor l-a efectuat în 1912 cu aviatorul Mircea Zorileanu, care s-a remarcat în acest domeniu în anii Primului Război Mondial.
Elena Caragiani-Stoenescu s-a înscris la Şcoala de pilotaj a „Ligii Naţionale Aeriene” din Băneasa condusă de George Bibescu. A fost prima femeie din ţara noastră care a făcut cursuri de pilotaj, într-o perioadă în care avioanele erau pilotate doar de bărbaţi.
După efectuarea cursurilor de zbor pe avioane speciale pentru antrenament, a trimis multe cereri ministerelor Învăţământului şi Apărării, pentru a obţine brevetul de pilot civil. A fost însă refuzată.
Şi-a obţinut brevetul în Franţa
Pentru că nu a putut obţine brevetul în România, a plecat în Franţa. S-a înscris la Şcoala Civilă de Aviaţie din Mourmelon le Grand, reluând lecţiile de zbor. Federaţia Aeronautică Internaţională i-a eliberat brevetul internaţional de pilot-aviator cu nr. 1591, în 1914. În acel an, în lume erau în jur de zece femei avioator, iar una dintre ele era Elena Caragiani.
Întoarsă în ţară, s-a izbit de aceleaşi refuzuri, astfel că nu a putut lucra în domeniul aviaţiei. De aceea, a rămas în Franţa, unde s-a angajat la un cotidian francez. A fost primul corespondent de război care a făcut reportaje din avion. A apărut şi în publicaţiile americane, fiind lăudată pentru cutezanţa sa.
Elena Caragiani a revenit în ţară în 1916 şi a contribuit, prin numeroasele zboruri, la ajutarea şi salvarea militarilor români de pe front. Prin acţiunile sale, a contribuit la înfiinţarea aviaţiei sanitare din România. Totodată, a lucrat ca infiemieră la Crucea Roşie.
După război, s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu şi a plecat la Paris, unde şi-a continuat activitatea jurnalistică şi şi-a urmat şi pasiunea pentru zbor. S-a stins din viaţă la 42 de ani, de tuberculoză, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu.