Matematiciană, filozoafă şi astonoamă greacă, Hypatia din Alexandriaa a trăit între sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea d.Hr. A fost una dintre cele mai admirate și controversate femei din Antichitate.
Se estimează că Hypatia s-a născut între anii 350 și 370 d.Hr. în orașul Alexandria din Egipt – considerat la acea vreme un centru al studiilor de retorică și filozofie. Sub stăpânire romană, orașul traversa o nouă epocă de aur. Cei mai iluștri învățați ai săi reanalizau și dezvoltau lucrările predecesorilor, în special în domeniile astronomiei, mecanicii și opticii.
Prima femeie care a predat matematica
Fiind prima femeie din istorie cunoscută pentru studiul și predarea matematicii, astronomiei și filozofiei, ea și-a împărtășit cunoștințele cu studenți din întregul Imperiu Roman. Totuși, într-un oraș aflat sub o puternică influență creștină, convingerile sale păgâne aveau să o coste, în cele din urmă, viața.
Hypatia a fost fiica lui Theon din Alexandria, cel care a inițiat-o în tainele matematicii și filozofiei încă de la o vârstă fragedă. Theon, un editor și comentator renumit, a publicat și un tratat despre astrolab, un instrument antic esențial de măsurare, utilizat pentru determinarea poziției corpurilor cerești.
Theon a considerat-o pe Hypatia drept moștenitoarea sa intelectuală în domeniul artelor, literaturii și științelor, oferindu-i oportunitatea de a preda matematică și filozofie la Universitatea din Alexandria, pe care el o conducea.
Deși niciuna dintre scrierile sale nu s-a păstrat, Hypatia a redactat numeroase comentarii matematice și a contribuit, de asemenea, la unele dintre lucrările tatălui său.
În prezent, mulți istorici consideră că o parte semnificativă a ediției lucrării Almagest a lui Ptolemeu, despre care se credea că fusese adnotată de Theon, a fost, în realitate, opera fiicei sale.
Adeptă a școlii de gândire neoplatonice – întemeiată, după cum sugerează și numele, pe învățăturile filozofului grec Platon –, Hypatia se bucura de o mare stimă în rândul contemporanilor săi. Damascius Diadohul a descris-o, în mod notabil, drept „o femeie care apărea frecvent în centrul Alexandriei, ținând prelegeri publice despre operele lui Aristotel și Platon”. Profesor apreciat, ea era considerată cel mai mare matematician al lumii la momentul morții tatălui său.
Nu s-a căsătorit niciodată
Din cauza convingerilor sale neoplatonice, Hypatia din Alexandria nu s-a căsătorit niciodată. În scrierile sale, Damascius a descris-o ca fiind o femeie „onestă și castă”, în timp ce Socrate Scolasticul a vorbit despre „demnitatea și virtutea ei extraordinare”.
Orestes, prefectul roman al Alexandriei, îi admira cunoștințele și intelectul și îi cerea frecvent sfatul. Deși creștin, el dădea dovadă de toleranță față de diversele religii care coexistau în Alexandria și a legat o strânsă prietenie cu ea. Această relație apropiată avea să-l pună în conflict direct cu Chiril, noul episcop al orașului, și să ducă, în cele din urmă, la uciderea Hypatiei.
Mult mai intransigent decât Orestes, Chiril a dispus închiderea majorității lăcașurilor de cult necreștine din Alexandria imediat după numirea sa ca patriarh în anul 412.
În urma masacrării unor creștini, orchestrată de extremiști evrei, el a decis să-i expulzeze pe toți evreii din oraș. Orestes, opus cu fermitate acțiunilor lui Chiril, a raportat situația la Roma – un demers care l-a determinat pe patriarh să pună la cale o tentativă de asasinat. Deși Orestes a supraviețuit, Hypatia a avut mult mai puțin noroc.
Cum şi-a găsit sfârşitul
Zvonurile conform cărora Hypatia ar fi fost cauza principală a conflictului dintre prefectul roman și patriarhul Alexandriei s-au răspândit cu repeziciune. Într-o seară din luna martie a anului 415 sau 416, o mulțime de fanatici creștini i-a blocat trăsura în timp ce aceasta se întorcea acasă de la o întâlnire cu Orestes. După ce au trântit-o violent la pământ, i-au smuls hainele și au ucis-o cu pietre și cioburi de ceramică, arzându-i ulterior rămășițele.
Astăzi, unii istorici îi atribuie în mare măsură responsabilitatea morții Hypatiei lui Chiril, remarcând faptul că aceasta a survenit după ce Orestes a refuzat să se împace cu el.
Deși alți istorici nu îl consideră pe patriarh principalul vinovat pentru moartea ei, aceștia recunosc că acțiunile și declarațiile sale au alimentat ura împotriva filosoafei și au incitat un grup de fanatici să o ucidă. În mod ironic, deși a fost ucisă de creștini – parțial pentru că promova idei neoplatonice –, unele dintre învățăturile sale au influențat ulterior doctrina creștină. Unul dintre discipolii săi, Sinesiu din Cirena, a devenit ulterior episcop, iar unii cercetători consideră că studiile sale platonice timpurii au influențat doctrina Sfintei Treimi.
@drenate. Foto: Wikipedia Commons
