În limba persană, Nevruz înseamnă „o nouă zi dintr-un nou an”. Celebrată anual în jurul datei de 20-21 martie, sărbătoarea Nevruz sau Nowruz reprezintă începutul unui an calendaristic în ţări precum Iran, Afganistan, în regiunile kurde din Irak şi Turcia, precum şi în unele state din Asia Centrală.
Anual, în luna martie, sute de milioane de persoane din Asia Occidentală şi Centrală, din Orientul Mijlociu şi Apropiat celebrează străvechea sărbătoare Nevruz, care înseamnă Anul Nou.
Este o sărbătoare cu origini străvechi, care au legătură cu ritualurile şi cu tradiţiile zoroastrismului. Potrivit legendei, Siyavush, zeul naturii în zoroastrism, se trezea în jurul datei de 21 martie şi, odată cu el, natura renăştea, copacii înfloreau, iar câmpiile se umpleau de verdeaţă şi de flori. După ce Siyavush se trezea, oamenii începeau să cânte, să danseze şi să pregătească mâncăruri speciale.
Termenul Nevruz a apărut pentru prima dată în documentele din Imperiului Persan în secolul al II-lea î.e.n., însă există dovezi potrivit cărora primele celebrări au fost marcate în timpul dinstiei Achemenide (648-330 î.Hr.).
Istoricul grec Strabon descria astfel obiceiul celebrării Nevruzului: „Din vechime şi până azi, oamenii din Transoxiana (regiunea antică a Asiei Centrale, care cuprinde zonele de astăzi ale regiunilor Uzbekistan, Tadjikistan, partea sudică a Kîrgîzstanului, Sîrdaria şi sud-vestul Kazahstanului) se strângeau în jurul Templului Focului. Aceasta este cea mai sfântă sărbătoare, în timpul căreia negustorii îşi închideau prăvăliile, iar meşteşugarii se opreau din muncă.
Cu această ocazie, toată lumea se distrează, bea şi mănâncă”. Obiceiurile celebrării Nevruzului pe teritoriul Uzbekistan de astăzi sunt menţionate şi în „Cronicile Dinastiei Tan” din secolul al VII-lea.
Festival păgân
Simbol al dragostei și al solidarității, Nevruzul este celebrat în apropierea echinocţiului de primăvară, când ziua şi noaptea sunt egale. Încă de la primele sale ediţii, Nevruz a fost o sărbătoare a maselor şi aşa a rămas până în zilele noastre.
În timpul Nevruzului nu se organizează evenimente oficiale precum parade, demonstraţii, mitinguri sau marşuri.
De-a lungul timpului, au existat numeroase încercări de a interzice festivalul. De exemplu, cuceritorii arabi considerau sărbătoarea prea „veselă”. Bolşevicii au interzis Nevruzul, considerând-o „o relicvă a trecutului religios”. Cu toate acestea însă, oamenii au păstrat obiceiurile de Nevruz, ceea ce a ajutat ca tradiţia să meargă mai departe.
În zilele noastre, Nevruz este o sărbătoare oficială în Turcia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kîrghistan, Uzbekistan, Turkmenistan.
Obiceiuri de Nevruz
Pregătirile de Nevruz încep cu câteva zile bune înainte. Acestea includ curăţenia generală în locuinţe, prepararea unor mâncăruri speciale, inclusiv dulciuri, şi cumpărarea de haine noi.
Întreaga familie se strânge la masa festivă şi se servesc preparate tradiţionale precum pilov (carne cu orez), shurpa (supă de legume), carne de berbec sau de vită, kuk-samsa (pateu cu ceapă de primăvară) şi nishalda (desert cu ouă şi zahăr).
Preparatul tradiţional de la masa de Nevruz este sumalak, o mâncare din făină, zahăr şi grâu, care reprezintă simbolul vieţii eterne. Timpul de preparare a acestei mâncări este de 24 de ore, când ingredientele sunt fierte la foc mic, până se formează o pastă vâscoasă. Doar femeile gătesc sumalak, într-un adevărat ritual, care include cântece şi recitări. Tradiţia presupune ca în mâncare să fie adăugată o piatră mică, ce îi va purta noroc în anul respectiv celui care o găseşte.
Există şi obiceiul vizitării cimitirelor cu această ocazie, pentru comemorarea rudelor decedate. Copiii aşteaptă cu mare nerăbdare Nevruzul, deoarece acum primesc cadouri de la părinţi şi de la rude.
Nevruz este o sărbătoare a iertării, astfel că oamenii uită de resentimente şi se împacă.
@drenate. Foto: Unsplash
