Termenul origami este de origine japoneză, încă arta plierii hârtiei este o realizare a chinezilor.
În limba japoneză, „oru” înseamnă a îndoi, iar „kami” – hârtie. Arta plierii hârtiei a fost adus din China în Japonia de călugării budişti acum mii de ani. Japonezii au îndrăgit această tehnică accesibilă iniţial doar celor bogaţi, pentru că, în acele timpuri, hârtia era un adevărat lux.
Tehnica plierii hârtiei a fost transmisă din generaţie în generaţie. Prima menţiune despre origami a apărut într-un poem scurt japonez scris de Ihara Saikaku în 1680. Pe atunci, samuraii obişnuiau să plieze minuţios hârtia în cadrul ceremoniilor tradiţionale.
O carte reprezentativă este „Cum să pliezi 1000 de cocori” de Senbazuru Orikata, apărută în 1797. În secolul al XVIII-lea, modele de origami au apărut pe mai multe picturi tradiţionale japoneze. În 1845 a apărut un fel de enciclopedie (Kayaragusa) a culturii japoneze, care includea diverse modele de origami.
Toate marile perioade istorice ale Japoniei au pus la loc de cinste origami. În era Edo (1603 – 1868), hârtia a fost folosită pe scară largă în Japonia, iar origami a devenit accesibil tot mai multor oameni. Origami a pătruns şi în sistemele educaţionale japoneze în perioada Meji (1868 – 1912).
Când a ajuns în Europa
Nu se cunoaşte cu exactitate momentul în care origami a ajuns în Europa, însă se ştie că era practicat în secolul al XVIII-lea în Franţa şi Spania. Se crede că arabii cunoşteau încă din secolul al VIII-lea tehnica împăturirii hârtiei, tot ei fiind cei care l-au adus în Spania în secolul al XII-lea. Ei au transpus în geometrie această artă, pentru că religia le interzicea crearea de figuri reprezentative. În Spania, s-a dezvoltat o tehnică asemănătoare, numită papiroflexia, populară în special în rândul copiilor.
Cocorul, formă celebră
Cocorul este cea mai importantă formă origami. Se spune că persoanele care reuşesc să facă 1000 de cocori de hârtie vor primi împlinirea unei dorinţe din partea zeilor. Şi broasca şi barza sunt reprezentări des întâlnite în origami.
Origami este un adevărat antrenament al minţii, precum şi o modalitate de echilibrare a psihicului. Are aplicaţii şi în geometrie, ajutând la rezolvarea unor probleme.
Există mai multe stiluri ale acestei tehnici. Cele mai simple folosesc un singur pătrat de hârtie, iar cele complexe utilizează mai multe coli subţiri sau groase, cu sau fără lipici.
Akira Yoshizawa, maestru origamist
Cel care a dus origami la un alt nivel este Akira Yoshizawa, recunoscut ca un origamist modern de referinţă. El a început să împăturească hârtia încă din tinereţe, devenind cel mai prolific artist japonez de origami din secolul XX. În anii ’30, Akira a creat sute de modele origami, inspirat fiind de aspectele vieţii de zi cu zi. În 1937 şi-a părăsit serviciul pentru a se dedica în totalitate artei plierii hârtiei. În 1951, o mare parte a activităţii sale a apărut într-o publicaţie japoneză, făcându-l celebru, iar în 1954 a fondat Centrul Internaţional de Omigami la Tokyo.
@drenate. Foto: Unsplash
