Birjarii secolului al XIX-lea din Bucureşti au avut un concurent serios în tramvaiul cu cai, o apariţie inedită într-o perioadă în care Capitala era considerată „Micul Paris”.
În anul 1871, Societatea Anonimă Română de Tramvaie, care avea capital englez şi belgian, a primit autorizaţia de a instala linii de fier pe care să circule primele tramvaie trase de cai din Bucureşti. După un an, au apărut primele linii de tramvaie cu cai. Acestea circulau pe traseele Bariera Mogoşoaiei – Calea Moşilor (prin Strada Fântânei, Teatrul Naţional, Sfântu Gheorghe, Hotel Atena, Str. Romană), Şoseaua Bonaparte – Calea Călăraşilor (via Şcoala Comercială, Sf. Gheorghe) şi Sfântu Gheorghe – Calea Văcăreşti.
Apariţie inedită în Bucureştiul de altădată
Bucureştenii au fost plăcut surprinşi de tramvaiele cu cai, pe care le numeau „traivan” sau „trangavan”. Ulysse de Marsillac, un contemporan al epocii, a descris astfel primul mijloc de transport în comun din Capitală:
„Sunt într-adevăr, cu băncile lor din catifea roșie, de o rară eleganță și foarte confortabile fără zguduituri, aluneci pe șine de fier, ceea ce este o voluptate când ești obișnuit cu scuturăturile birjei pe caldarâmul nostru”.
Într-un astfel de tramvai încăpeau în jur de 25 de oameni, iar când vatmanii uitau că afişeze plăcuţa cu menţiunea „Complect” se întâmpla să apară conflicte între călători.
„Vizitiii lucrau câţiva ani încontinuu pe aceeaşi linie şi-şi cunoşteau pasagerii pe nume, profesie şi tabieturi. Între orele unu şi patru după amiază, n’auziai un sunet de clopot. Era timpul când lumea dormia. În parcurs, opria sau modera viteza, pentruca pasagerii să poată coborî ori sări din mers, în faţa porţilor sau a străzilor laterale.” (George Potra, Din Bucureștii de ieri, volumul 1, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1990).
Vara, vagoanele erau deschise, iar iarna erau închise cu copertine culisante. La capătul liniei, caii obosiţi erau schimbaţi, iar vatmanii luau adesea un mizilic şi câte o ţuiculiţă.
Prinicipalele probleme ale tramvaielor cu cai erau cele de ordin tehnic, mai exact deraierile şi sistemul deficitar de frânare.
La 9 decembrie 1894 în Bucureşti a apărut primul tramvai electric. Acesta circula de la Cotroceni la Obor şi avea opt vagoane cu motor şi opt remorci. Pe atunci, tramvaiul electric nu era privit cu ochi buni, fiind considerat „o calamitate pentru public, pentru că firele electrice pot trăsni oameni şi animale şi vedem cu toţii ce aspect hidos prezintă sârmele acestea spânzurate în aer pe nişte stâlpi imposibil de privit“.
@drenate. Foto: Wikipedia
