Adevăratul Conte de Monte Cristo

Unul dintre cele mai cunoscute și apreciate romane de aventuri este „Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas. Este bine de ştiut că sursa de inspiraţie pentru personajul principal a fost un bărbat care a existat în realitate. Este vorba despre Pierre Picaud, un cizmar din orașul Nîmes, Franţa, care a avut o poveste de viaţă impresionantă.

Romanul „Contele de Monte Cristo” prezintă povestea aventurilor unui tânăr marinar, Edmond Dantès. Suspectat că a spionat pentru Napoleon, el ajunge să fie închis în una dintre cele mai de temut închisori ale acelori timpuri, Castelul If. După ani petrecuţi în temniţă şi schimbat complet în urma acestei experienţe, Edmond are un singur gând: răzbunarea.

**Castelul If, locul în care a fost închis Edmond Dantès**. Foto: Wikipedia

Cine a fost Pierre Picaud

Corespondentul real al lui Edmond Dantès a fost Pierre Picaud, un simplu cizmar. În 1807, el urma să se însoare cu o femeie bogată din oraş, Marguerite Vigoroux, informează amusingplanet.com.

Însă acest lucru a stârnit invidia amicilor săi, Mathieu Loupian, Solari și Chaubart. În plus, Loupian voia el însuşi să se însoare cu Marguerite. Pentru a-i pune beţe în roate, aceştia l-au denunţat de spionaj în favoarea englezilor. Un al patrulea prieten, Antoine Allut, știa de conspirație, însă nu a făcut nimic pentru a-l ajuta pe Pierre. Chiar în ziua nunţii sale, Pierre a fost arestat.

Pus sub acuzaţie, Picaud a fost întemniţat şapte ani la închisoarea Fenestrelle din Italia, fără ca măcar să ştie care este motivul, pe care avea să îl afle după trei ani.

În timp ce se afla după gratii, Pierre Picaud s-a împrietenit cu un preot italian, Torri, la fel cum personajul Edmond Dantès a legat o amiciţie cu abatele Faria. La scurt timp înainte de a muri, preotul i-a mărturisit lui Picaud că a ascuns o comoară undeva în Milano, pe care voia să i-o lase moştenire.

În 1814, Picaud avea să fie eliberat. El a intrat în posesia comorii şi mai avea un singur gând, cel al răzbunării faţă de prietenii care l-au trădat. Chaubart a fost omorât, iar Solari a fost otrăvit mortal. La rândul lui, Loupian, cel care se căsătorise cu logodnica lui Picaud, a fost înjunghiat de protagonist.

În cele din urmă, Picaud a fost ucis de Allut, aşa-zisul său amic, care a refuzat să îl ajute. În 1828, după ce s-a refugiat într-un cartier sărac din Londra, Allut, bolnav și pe moarte, a chemat un preot francez și i-a dictat toată povestea înainte de a muri.