De ce sunt atât de valoroase viorile Stradivarius

Deși se spune că nimic nu este perfect, în lumea artei această calitate există. Vorbim despre viorile Stradivarius, cele mai prețioase instrumente muzicale. Acestea se deosebesc de alte viori prin acustica deosebită.

Denumirea viorilor provine de la numele celui care le-a confecționat: Antonio Stradivari. Spre deosebire de ceilalți meșteri care făceau instrumente muzicale, Stradivari dedica foarte mult timp fabricării unei singure viori. Dorința spre a atinge perfecțiunea nu s-a lăsat așteptată, viorile lui fiind considerate adevărate opere de artă.

Antonio Stradivari s-a născut în Italia, în anul 1644 și a murit în 1737, lucrând în cea mai mare parte a timpului în Cremona. Chiar din timpul vieții, operele lui au fost apreciate la curțile europene. Stradivari a mai creat harpe, viole, violoncele, în total realizând 1.100 de instrumente muzicale. Se crede că mentorul său a fost Nicolo Amati, un foarte cunoscut creator de viori în acele vremuri.

Un set de instrumente marca Stradivarius se află în posesia guvernului spaniol, acesta cuprinzând două viori, două violoncele și o violă. Și Academia Regală din Londra deține o colecție importantă de viori Stradivarius. Există în jur de 700 de viori originale Stradivarius în lume. În prezent, viorile Stradivarius se vând cu prețuri fabuloase. Astfel, pentru vioara „The Hammer” s-au plătit 2.500.000 de dolari, iar pentru „Lady Tennant” s-a plătit suma de 2.032.000 dolari.

De la moartea lui Antonio Stradivari, specialiștii, printre care acusticieni și chimiști, au încercat să afle secretul celebrelor viori. Toți au analizat cu mare atenție lemnul, cleiul, asamblarea materialelor și modul lor de tratare, însă fără niciun rezultat.

Publicaţia „Le Monde” a dezvăluit un element pe care maestrul nu l-a făcut public niciodată: lacul. Astfel, după ani de cercetări, astăzi se cunoaște exact structura lacului folosit de Stradivari pentru realizarea instrumentelor sale. Această reușită aparține unei echipe formate din 15 cercetători de la șapte laboratoare din Franța și din Germania, coordonată de Jean-Philippe Echard, chimist la laboratorul de cercetare și restaurare de la Muzeul Muzicii din Paris. Unul dintre membrii echipei este un lutier, Balthazar Soulier, care a analizat peste 60 de viori Stradivarius până în prezent. În cadrul cercetării lor, experții au analizat cinci instrumente păstrate în colecția Muzeului Muzicii: patru viori și un cap de violă, pe care maestrul le-a realizat între anii 1692-1724. Ei au prelevat de pe fiecare instrument un eșantion mic de lac, iar particulele au fost analizate la microscopul cu ultraviolete. Cercetătorii au observat că eșantioanele aveau două straturi, cel de-al doilea conținând grăunțe de pigmenți. De asemenea, aceste eșantioane au fost analizate și la infraroșu și s-a stabilit că Stradivari a folosit, la primul strat, un lac simplu, cu ulei, la fel ca și pictorii, iar pentru cel de-al doilea strat a utilizat un amestec compus din acest ulei și din rășină de pin. Pentru pigment, maestrul a folosit mai multe nuanțe de roșu. Stradivarius a utilizat trei tipuri de lemn pentru crearea viorilor: molid, salcâm și arțar.

Despre crearea viorilor Stradivarius s-au emis mai multe ipoteze. Ceea ce se știa până acum legat de confecționarea acestor instrumente era esența de arbore folosit și în ce perioadă era tăiat copacul. Despre celelalte amănunte, au existat doar speculații. În 1830, un fizician francez a primit dreptul de a dezmembra două viori Stradivarius, însă nu a putut spune ce anume le făcea deosebite pe aceste viori. Specialiștii au emis diverse păreri legate de modul de tratare a lemnului: unii susțineau că acesta ar fi fost întărit la frig, că ar fi fost tratat cu un parazit sau că ar fi fost „înmuiat” în laguna venețiană. Specialiștii americani au pus misterul viorilor Stradivarius pe seama fenomenului „Maunder Minimum”, care constă în răcirea bruscă a temperaturii și în reducerea activității solare. Acest lucru ar fi încetinit dezvoltarea normală a arborilor, motiv pentru care lemnul acestora ar fi rămas foarte tânăr. „Maunder Minimum” s-ar fi produs în perioada în care trăia Stradivari, lemnul folosit de maestru fiind afectat de acest fenomen. 

Foto: Pixabay

Written By
More from Renate Daily

Fotografii memorabile: Prânz în vârf de zgârie-nori

Este puţin probabil să nu ştii această fotografie. Imaginea cu cei 11...
Read More

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *