Obiectiv cultural valoros al României, Mănăstirea Voroneţ este o adevărată mărturie artistică a epocii bizantine, fiind cunoscută prin aspecte precum unicitatea nuanţei albastre, care domină pictura exterioară a clădirii.
Ctitorie de seamă a domnitorului Ştefan cel Mare, mănăstirea Voroneţ a fost ridicată în anul 1488, în doar trei luni şi trei săptămâni. Se află în fostul sat Voroneţ, la 36 de kilometri de Suceava. Mănăstirea are în componenţă Biserica Sfântul Ghoorghe, ruinele chiliile, clopotniţa şi zidul de incintă.
Atât picturile interioare, cât şi cele exterioare au avut menirea, la dorinţa Bisericii Ortodoxe, de a-i familiariza pe oameni cu temele religioase, iar rezultatul a fost crearea unei adevărate cărţi biblice cu imagini de artă bizantină.
În cea mai mare parte, pictura interioară datează din timpul lui Ştefan cel Mare. Se remarcă în mod special picturile Cina cea de Taină, Ciclul patimilor, Spălarea picioarelor, tabloul votiv al domnitorului Ştefan cel Mare şi Împărtăşirea Apostolilor. Mănăstirea Voroneţ are o valoare culturală importantă, fiind considerată Capela Sixtină a Estului, datorită frescei de pe faţadă, care redă Judecata de Apoi.
Pictura din exteriorul mănăstirii datează din timpul domniei lui Petru Rareş, fiind reprezentativă pentru arta feudală moldovenească. Sunt remarcabile figurile biblice, care par animate, în care predomină verdele şi albastrul.
Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț a fost inclusă de UNESCO în 1993, alături de alte șapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevița și Humor), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
La Mănăstirea Voroneţ şi-a petrecut ultimii ani din viaţă Daniil Sihastrul. Pustnicul, care a fost îngropat în biserica mănăstirii. În 1992, el a fost canonizat şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.
Misterele albastrului de Voroneţ
Nuanţa de albastru a Mănăstirii Voroneţ este renumită pentru unicitatea sa. Culoarea a rezistat de-a lungul timpului în condiţii bune datorită originalităţii tehnicii folosite. Pictorii au folosit cărbune de lemn pentru a obţine pigment negru, iar pentru pigmenţii utilizaţi în interior şi în exterior au fost utilizate substanţe minerale naturale sau de sinteză diverse – argile colorate cu oxid de fier hidratat (ocru), oxid de fier anhidru (ocru roșu), hidrosilicat de Fe, Al, Mg, K (verde de pământ), oxid roșu de plumb (miniu), sulfură de mercur (roșu cinabru), silicați (albastru smalț), carbonat de calciu (alb de var), minerale de cupru (azurit și malachit).
Sunt şi alte mănăstiri din Moldova care conţin nuanţe de albastru, însă niciuna nu este la fel de intensă precum cea de la Voroneţ. Cu toate că tehnica picturii folosită la Voroneţ este ştiută, nu se cunoaşte reţeta de culori. Este vorba despre albastru azurit, care a fost folosit şi la mănăstirea Humorului. Însă la Voroneţ, nuanţa de albastru este mult mai intensă. Este posibil ca acest lucru să aibă legătură cu faptul că la Voroneţ, vopseaua a fost aplicată pe tencuială mai umedă decât la Humor. Azuritul era mărunţit, devenind vopsea prin amestec cu o substanţă organică neidentificată. Dat fiind preţul mare al azuritului, piatră extrasă din Africa, Franţa sau China, costul picturii a fost destul de mare.
Albastrul de Voroneţ, despre care s-a spus că reprezintă culoarea cerului Bucovinei în perioada culesului strugurilor, este rezistent faţă de degradare şi intemperii. Un alt aspect intresant este că enigmaticul pigment natural trece de la albastru la verde în funcţie de umiditatea ambientului.
@drenate
