Loc de relaxare pentru bucureșteni, Parcul Cișmigiu are un farmec aparte, fiind încărcat de istorie.
Situat în centrul Bucureştiului, Cişmigiul a fost inaugurat în anul 1854. În trecut, locul era o mlaştină întinsă numită de cronicarii vremii un „piureu verzui ce înlocuieşte apa”.
Numele parcului vine de la cuvântul cişmea. Domnitorul Alexandru Ipsilanti a ordonat construirea a două cişmele, iar de acest lucru s-a ocupat pesoana care deţinea funcţia de cişmigiu. Lui Tudor Arghezi nu i-a plăcut acest nume, pe motiv că sună turceşte. Mai mult, poetul a propus chiar schimbarea acestui nume.
„Cișmigiu
Nu-i nici frumos nici românesc numele acestei grădini cu farmece. El sună turcește, ca tinichigiu, giuvaergiu, iaurgiu, simigiu, surugiu, boiangiu… Și ați băgat, firește, de seamă, că aceste cuvinte bolnave pier, ucise de viața graiului viu, înainte chiar ca meșteșugurile, pe care le numesc, să fi pierit de tot. Sfatul municipal care va cuteza să șteargă turcismul numelei acestei păduri de bijuterii vegetale, înlocuindu-l cu un nume de pom, de buruiană sau de floare, va face grădina capitalei, din mijlocul orașului, și mai frumoasă.” (Tudor Arghezi, Cu bastonul prin București, editura pentru Literatură, 1961)
Iluminat electric în 1882
Pentru crearea Grădinii Cişmigiu, au fost aduşi în jur de 30.000 de arbori şi arbuşti din jurul oraşului, precum şi numeroase plante ornamentale din ţară şi de la Viena.
În 1851, a fost deschis primul bufet din Cişmigiu, de unde se puteau cumpăra dulciuri şi produse de coferărie. În 1852, parcul a fost împrejmuit şi s-au adus pelicani şi lebede, iar în 1882, parcul a fost iluminat electric.
În trecut, în acest parc s-a aflat şi o mică grădină zoologică unde existau păuni, urşi, vulpi, lupi, castori şi multe alte vieţuitoare. S-a renunţat la ea pentru că implica multe costuri de întreţinere. Lacul cu lebede şi spaţiul cu fazani sunt rămăşiţe ale acestei foste grădini zoologice.
Alte puncte de interes sunt Grădina cu trandafiri, Izvorul lui Eminescu şi La Cetate, ruinele unei foste mănăstiri care a fost construită la iniţiativa logofătului Văcărescu.
În 1943 a fost amenajată Rotonda scriitorilor, unde au fost expuse busturile celor mai importanți artişti români: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Bălcescu şi Vasile Alecsandri.
@drenate. Foto: Wikimedia Commons
