Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) recunoaște aproape 200 de state, un număr care s-a mărit considerabil de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, în spatele acestei cifre se ascunde o realitate mai complexă: unele teritorii au suveranitatea contestată, altele beneficiază de statut special sau rămân într-o stare de incertitudine politică persistentă.
La întrebarea „Câte țări există în lume?”, răspunsul oficial al Organizației Națiunilor Unite (ONU) este 195 de țări independente. Această cifră se împarte în 193 de state membre cu drepturi depline și două state observatoare permanente (Sfântul Scaun/Cetatea Vaticanului și statul Palestina). Cu toate acestea, realitatea geopolitică este mai nuanțată. Entități precum Insulele Cook și Niue, deși în liberă asociere cu Noua Zeelandă, posedă un statut unic care le permite să fie membre cu drepturi depline ale mai multor agenții specializate ale ONU, estompând astfel liniile unei simple numărători.
Câte țări există pe continente
Africa: 54 de țări
Asia: 48 de țări
Europa: 44 de țări
America Latină și Caraibe: 33 de țări
Oceania: 14 țări
America de Nord: 2 țări
Ţară sau stat: ce diferenţe există
Termenii „stat” și „țară” sunt adesea folosiți interschimbabil în limbajul cotidian, dar se referă la realități diferite în dreptul internațional și geografia politică.
Un stat este o entitate juridică definită de dreptul internațional. Conform Convenției de la Montevideo din 1933, acesta se bazează pe patru criterii fundamentale: un teritoriu delimitat, o populație permanentă, un guvern eficient și capacitatea de a intra în relații cu alte state. Recunoașterea internațională, în special de către Organizația Națiunilor Unite, conferă legitimitate diplomatică și juridică statului pe scena mondială.
O țară, pe de altă parte, este un concept mai larg și mai flexibil, care se poate referi la o entitate geografică, culturală, istorică sau politică. O țară nu este neapărat suverană sau recunoscută ca stat independent. De exemplu, Scoția, Catalonia și Kurdistanul sunt frecvent denumite „țări” datorită identității lor istorice și culturale, fără a fi state suverane, informează futura-sciences.com.
Prin urmare, toate statele sunt țări, dar nu toate țările sunt state. Această distincție ajută la o mai bună înțelegere a motivului pentru care unele entități pot avea propriul teritoriu, populație și instituții fără a fi recunoscute ca state independente, în timp ce altele se bucură de recunoaștere juridică deplină la nivel internațional.
Ce țări sunt contestate de ONU
Lista statelor recunoscute de Organizația Națiunilor Unite (ONU) este departe de a fi un consens, deoarece recunoașterea unei țări nu este automată și depinde de deciziile suverane ale fiecărui stat.
De exemplu, Cipru, care și-a câștigat independența față de Regatul Unit în 1960, este membru al ONU, dar suveranitatea sa asupra întregii insule nu este recunoscută de Turcia, care a contestat autoritatea Republicii Cipru asupra părții de nord a insulei încă de la intervenția turcă din 1974 și proclamarea în 1983 a Republicii Turce a Ciprului de Nord, o entitate recunoscută, la rândul ei, doar de Ankara.
Această situație ilustrează modul în care disputele teritoriale interne pot pune sub semnul întrebării aplicarea deplină a recunoașterii internaționale, chiar și pentru statele membre ale ONU.
Foto: Unsplash
