Multe state au o floare ca unul dintre simbolurile naționale. Ţara noastră a adoptat recent o floare naţională, bujorul, iar argumentele acestei acţiuni sunt numeroase.
Asociem florile cu frumuseţea, delicateţea, precum şi cu evenimentele din viaţă ca zilele de naştere sau nunţile. Ideea de a avea o floare naţională a fost adoptată de numeroase ţări, inclusiv la noi. În 2013 a fost lansată public ideea ca bujorul să devină floarea naţională a României, la o manifestăre ştiinţifică organizată de Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti.
La 27 octombrie 2022, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1041 Legea nr. 285/2022 privind declararea bujorului ca floare națională a României.
De ce bujorul şi nu altă floare
Bujorul este floarea care întruchipează cel mai bine spiritul românesc, cu toate că şi alte plante sunt importante şi simbolice pentru noi, cum sunt floarea-de-colţ, narcisa şi sângele-voinicului.
Românii sunt ataşaţi de bujor. Ca dovadă a acestui lucru este şi faptul că există un număr mare de români al căror nume sau prenume este Bujor. De asemenea, floarea dă şi numele unor localităţi precum Bujor, Bujor-Hodaie, Mureș; Bujoru, Hunedoara; Bujor, Dolj; Bujoreni, Vâlcea; Bujoreanca.
Bujorul este o floare populară în România, fiind folosit ca plantă ornamentală, pentru decorarea grădinilor publice sau particulare.
Ce simbolizează bujorul pentru români
În cultura şi tradiţia românească, bujorul este asociat cu dragostea, sacrificiul, devotamentul. Bujorul românesc este simbol al respectului şi recunoştinţei faţă de veteranii de război şi cei din teatrele de operaţiuni. Purtarea bujorului la rever reprezintă recunoştinţa pentru acţiunile de arme ale militarilor români din toate timpurile.
Simbolurile bujorilor apar şi în literatură, istorie, muzică, pictură, design şi arhitectură. Această floare este un motiv tradiţional în costumele şi covoarele tradiţionale româneşti, precum şi în olărit şi meşteşuguri decorative.
Există şi diverse legende despre bujor. Potrivit uneia dintre ele, bujorii roşii ar fi apărut din lacrimile unei fete care a plâns pentru că tânărul pe care îl iubea a fost ucis de fratele ei.
Şi termenul „îmbujorare” face trimitere la această îndrăgită floare, desemnând înroşirea la faţă ca un bujor.
Cinci specii de bujori cresc spontan în România
Cele cinci specii de bujori pe care le întâlnim în ţara noastră sunt Paeonia peregrina (bujorul românesc), Paeonia tenuifolia (bujorul de stepă), Paeonia daurica (ant. Paeonia triternata), Paeonia mascula și Paeonia officinalis subsp. banatica. Le putem admira în rezervaţiile naturale protejate de lege sau izolate în pădurile din Dobrogea.
Există și trei specii cultivate: Paeonia officinalis, Paeonia lactiflora și Paeonia suffruticosa subsp. suffruticosa (Paeonia × suffruticosa), cu peste 130 de soiuri identificate până în prezent.
Potrivit Societăţii Ornitologice Române, „bujorul românesc este întâlnit în mai multe regiuni ale țării, precum Măcin (Podișul Dobrogean de Nord) și Babadag (Tulcea), Constanța, Troianul (Teleorman), Comana (Giurgiu), Zau de Câmpie (Mureș), Plenița (Dolj) sau Stoicănești (Olt), Ilfov, Galați. Este o specie comună întâlnită în zone pietroase, aride, stâncoase, la marginea pădurilor sau poienilor și, mai rar, în ierburi. De obicei se găsește mai ales la umbra pădurilor de foioase cu frunze late, pădurilor de pini sau pădurilor mixte”.
