Organizația umanitară Crucea Roșie este recunoscută la nivel mondial pentru eforturile de ajutorare a victimelor războiului și a altor dezastre. Emblema albă a acestei organizaţii, cu o cruce roșie în centru, se aseamănă foarte mult cu drapelul Elveției. Care este motivul?
Comitetul Internațional al Crucii Roșii este recunoscut după emblema sa populară: o cruce roșie pe fond alb. Există o explicaţie clară pentru care seamănă cu drapelul Elveţiei. Crucea Roșie a luat naștere în 1863, la Geneva, în urma inițiativei lui Henry Dunant (1828-1910), om de afaceri elvețian. El a avut ideea înființării acestei organizații după bătălia de la Solferino (24 iunie 1859), din Italia, în urma căreia s-au înregistrat 40.000 de morți și răniți.
Emblema unei cruci roşii pe un fond alb a fost adoptată în cadrul Conferinţei Internaţionale a Crucii Roşii din 1863. Anul următor, acest semn a fost adoptat de Conferinţa Diplomatică în prima Convenţie de la Geneva, fiind reprezentativ pentru serviciile medicale militare.
Emblema Crucii Roşii nu are conotaţii religioase, nici politice.
Pentru a respecta sensibilitățile culturale și religioase ale diferitelor țări, au fost create mai multe reprezentări ale acestui simbol. Printre acestea se numără semiluna roșie, care este folosită în țările cu majoritate musulmană. Un simbol neutru este cristalul roșu. În ciuda acestor adaptări culturale, valoarea universală și semnificația simbolică ale emblemei Crucii Roşii rămân neschimbate.
Steagul Elveţiei: semnificaţii
Drapelul Elveţiei are un model simplu şi redă o cruce albă pe un fundal roşu. Steagul simbolizează identitatea națională a Elveției, neutralitatea și angajamentul istoric față de pace. Culoarea roșie este adesea asociată cu vitejia şi curajul, în timp ce crucea albă simbolizează puritatea și credința. Steagul elvețian datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea, informează howstuffworks.com.
Crucea Roşie în România
Societatea de Cruce Roşie din România a luat naştere şi a primit recunoaşterea Comitetului Internaţional al Crucii Roşii la 4 iulie 1876, la doi ani după ce ţara noastră a aderat la Prima Convenţie de la Geneva, pentru „ameliorarea situaţiei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie”.
Primul preşedinte al Crucii Roşii din România a fost prinţul Dimitrie Ghica, în perioada 1876-1897. Activitatea a început în sediul Spitalului Colţea din Bucureşti. În timpul Primului Război Mondial, misiunea Crucii Roşii a fost completarea serviciului militar al armatei prin organizarea de 58 de spitale în Bucureşti şi în ţară. Femei din diverse categorii sociale au contribuit prin voluntariat la acţiunile Crucii Roşii.
Regina Maria însăşi s-a implicat în sprijinirea răniţilor de pe front. Crucea Roşie a activat din plin şi în cel de-al Doilea Război Mondial, când peste 60.000 de răniţi şi bolnavi au fost spitalizaţi în aşezămintele acestei organizaţii umanitare.
@drenate. Foto: Unsplash
