Obiceiurile legate de somn au variat de-a lungul istoriei. În trecut, conceptul de intimitate era adesea un lucru străin, iar majoritatea familiilor sărace locuiau în case mici, unde existau doar una sau două camere.
Chiar şi la casele oamenilor bogaţi sau chiar în palate, nu era un lucru neobişnuit ca servitorii să doarmă în aceeași cameră cu a stăpânului. Când regele Henric al V-lea al Angliei dormea cu soţia sa, Caterina de Valois, nota Bill Bryson în At Home, în cameră erau prezenți atât intendentul său, cât și şambelanul său, informează amusingplanet.com.
Motivele pentru care erau preferate
În Evul Mediu, multe case din zona rurală din Scoţia, Franţa, din unele părţi din Ţările de Jos şi din Marea Britanie, oamenii dormeau în paturi de tip cutie. Acestea erau, în esenţă, dulapuri mari de lemn, cu o saltea înăuntru şi cu uşi care se închideau în timpul somnului. În timp ce unele dintre acestea erau ca o mobilă propriu-zisă, altele au fost construite în adâncimea pereţilor.
În afara faptului că acest tip de pat conferea intimitate, modelul era preferat şi pentru că ajuta la menţinerea căldurii corporale în timpul iernii.
De asemenea, este posibil ca paturile-cutie să fi oferit un anumit grad de protecție împotriva intrușilor, în special a lupilor și a altor animale, care ar fi putut pătrunde în casă. Se pare că țăranii obişnuiau să îşi ţină copiii în paturi-cutie în timp ce mergeau la muncile câmpului.
În secolul al XVIII-lea au fost create paturi secrete mascate în dulapuri şi alte astfel de modele practice.
Pe măsură ce oamenii au început să devină din ce în ce mai preocupaţi de igienă şi de calitatea aerului, a scăzut interesul pentru paturile de tip cutie. Totuşi, în unele regiuni din Scoţia, obiceiul de a dormi în paturi de tip cutie a continuat până în anii 1900.
@drenate. Foto: Wolfgang Sauber/Wikimedia Commons
