Unul dintre creatorii biologiei celulare moderne, George Emil Palade a câştigat Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1974. Savantul român a avut realizări ştiinţifice remarcabile în biologia celulară modernă.
Biolog şi om de ştiinţă, George Emil Palade s-a născut în noiembrie 1912, la Iaşi, ambii părinţi ai săi fiind profesori. În 1930 a început studiile la Facultatea de Medicină a Universităţii din Bucureşti, aria sa de interes fiind ştiinţele biomedicale, inspirat de profesorii săi, Francisc Rainer și André Boivin. Încă din timpul facultăţii, a lucrat ca asistent în laboratorul de anatomie. În 1940 a devenit doctor în medicină cu o teză despre delfini („Tubul urinifer al delfinului“).
Şi-a desfăşurat activitatea ştiinţifică din America
În 1946 s-a căsătorit cu fiica industriaşului Malaxa, Irina, cu care a avut doi copii. Pentru a se dezvolta profesional, Palade a plecat în străinătate, alături de familia sa, cu vas de marfă.
În Statele Unite, George Emil Palade a lucrat în laboratoarele profesorului Robert Chambers de la Universitatea din New York, apoi la Institutul Rockefeller (şeful Departamentului de Biologie Celulară), la Universitatea Yale (conducător al Catedrei de Biologie Celulară) şi la Universitatea din California (decan pentru ştiinţă) şi a devenit expert în biologia celulară. Actvitatea sa a ajutat la înţelegerea acestui domeniu. La Institutul Rockefeller l-a întâlnit pe Albert Claude, cu care a lucrat în departamentul de patologie celulară.
În 1952 a devenit cetăţean american şi tot în acel an a realizat „fixătorul Palade” pentru microscopia electronică. În anii următori, a descris structura ultrafină a mitocondriei şi topografia unor enzime ale catenei de oxidoreducere celulară. Cercetătorul român a descris mecanismul celular al producţiei de proteine şi rolul ribozomilor, numiţi în revistele de specialitate corpusculii lui Palade sau „granulele Palade”.
Pentru ce a obţinut Primul Nobel
În 1974, alături de prof. Albert Claude şi de prof. Christian de Duve, George Emil Palade a primit remiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, „pentru descoperiri privind organizarea funcțională a celulei ce au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”. A fost primul român care a primit acest atât de apreciat premiu. În prezentarea făcută de cercetătorul român la ceremonie, a vorbit despre „Aspecte intracelulare în procesul de secreție a proteinelor”, care a fost publicat mai târziu de Fundaţia Premiului Nobel.
În 1975, a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar în 1986 preşedintele american Ronald Reagan i-a acordat Medalia Naţională pentru Ştiinţă pentru descoperirea sa legată de structurile complexe din celulele biologice. Rezultatele cercetărilor sale au apărut în multe dintre revistele de specialitate de prestigiu din lume. George Emil Palade a mai primit şi numeroase alte premii de specialitate, premiul Passano (1964), premiul Albert Lasker (1966), premiul Hurwitz (1970). În 1986, a primit din partea SUA distincţia Medalia Naţională de Ştiinţe.
@drenate. Foto: icr.ro
