Fenomenul statuilor care „plâng” cu lacrimi de mir sau de sânge reprezintă o realitate cu mai multe necunoscute. Pentru credincioși, ele sunt un semn divin. Scepticii însă neagă veridicitatea acestora.
Misterul statuilor care „plâng” este unul surprinzător, iar dovezile științifice nu par să lămurească acest fenomen. În fața unei statui care „varsă lacrimi”, un credincios va spune întotdeauna că este vorba despre un mesaj al Domnului. Necredincioșii sau scepticii cred mai degrabă că la mijloc este un fenomen fizic sau chiar un trucaj. Unii parapsihologi au avansat chiar ideea că este vorba despre „halucinații colective”.
Fenomen străvechi
Fenomenul statuilor în lacrimi nu este nicidecum unul recent, însă a devenit din ce în ce mai popular în ultimele decenii, deoarece a fost îndelung mediatizat. În Roma anilor 1500, o statuie a lui Iisus a început să plângă, acest lucru fiind interpretat în acele vremuri ca fiind un semn rău. În anul 1911, într-o biserică din Mirabeau, Franța, pe chipul lui Hristos, țesut în pânză, au apărut urme de sânge.
Pe 16 martie 1960, au fost zărite lacrimi pe un portret înrămat al Fecioarei Maria, care aparținea doamnei Pagora Catsounis din New York. Părintele ortodox Papadeas a fost martorul acestei întâmplări.
În iulie 1966, la Londra, un crucifix a lăcrimat timp de 30 de zile. O altă experiență asemănătoare a trăit-o Anne Poore, în 1975. Aflată la biserica din Boothwynen, Pennsylvania, SUA, ea a fost martora unui spectacol incredibil, descris de ea astfel: „Deodată, am ridicat ochii către statuia lui Iisus Hristos, iar inima mea a încetat să mai bată. Două picături de sânge, roșii ca rubinul, au apărut pe rănile de la mâinile statuii de ghips”.
În ianuarie 1981, unei statui a Fecioarei Maria din Caltanisetta, Sicilia, au început să îi curgă picături de sânge pe obrazul drept. Aceeași statuie a mai fost în centrul atenției în 1974, când a plâns.
Casa familiei Altinadoglu dintr-o suburbie a Parisului a devenit un adevărat loc de pelerinaj începând din februarie 2010. Credincioșii au venit aici pentru a vedea icoana care plânge cu lacrimi de mir (mai precis, ulei de măsline). Icoana, care a fost primită de familia Altinadoglu de la un preot libanez în 2006, lăcrimează în fiecare zi, dimineața. Presa franceză a scris și despre miracolele înfăptuite de aceste lacrimi. Astfel, o femeie care nu putea avea copii și-a atins pântecele cu câteva picături de mir, iar după câteva zile a primit vestea de la medic cum că va deveni mamă.
Ce spune ştiinţa
Oamenii simpli, dar și specialiștii au fost preocupați să afle adevărul legat de enigmaticul fenomen al statuilor care lăcrimează. Analiza lacrimilor Fecioarei Maria care au apărut pe portretul aparținând doamnei Pagora Catsounis a arătat că acestea nu aveau origine umană. Raymond Bayles a analizat minuțios tabloul și a constatat existența unor pete sub ochi, formate din particule cristalizate ale unei substanțe asemănătoare serului fiziologic. La o a doua analiză, Bayles a observat că lacrimile se aflau mereu în același loc. Nu au fost depistate orificii prin care lacrimile ar fi putut să fie introduse.
La rândul lui, Joseph Rovito, un medic respectat din Philadelphia, a analizat statuia observată de doamna Poore. Doctorul a folosit razele X pentru a studia statuia, iar rezultatele au arătat că nu era vorba despre niciun mecanism fraudulos prin care lacrimile ar fi putut fi generate. Cu toate acestea însă, testele pentru analiza sângelui nu au putut oferi informații concludente despre originea acestuia. Deși era vorba despre sânge uman, acesta avea proveniență foarte veche, lucru sugerat de numărul mic de globule roșii. Cu toate acestea însă, sângele parcurgea o distanță lungă înainte de a se coagula, ceea ce arată că este vorba totuși de sânge proaspăt (care, în mod normal, conține milioane de globule roșii). Concluzia medicului: „Acest sânge este atât de vechi încât nici măcar nu putem să îi determinăm grupa sanguină”.
Alte cercetări legate de acest fenomen au arătat că el nu se produce la întâmplare. Astfel, portretul lui Iisus aflat în biserica Mirabeau din Franța a încetat să mai sângereze după moartea preotului de la această mănăstire.
Bisericile Romano-Catolice din unele țări în care au existat astfel de cazuri sunt prudente în a face declarații despre acest subiect.
De-a lungul timpului, în multe dintre cazuri s-a dovedit că este vorba despre înșelătorii, care au ca scop creșterea popularității.
Foto: Pixabay
