Printre numeroasele pasiuni ale reginei Maria se numărau şi plantele. De altfel, era numită şi „regina grădinăreasă”. Adora florile, iar dovadă a acestui lucru sunt grădinile pe care le-a decorat la Balcic, Bran sau Scroviştea.
Totuşi, florile ar fi fost pentru regina Maria mai mult decât o pasiune; erau chiar un mod de viaţă, un colţ de Rai şi o sursă de fericire. Pasiunea sa pentru plante a început în copilărie, la curtea regală britanică.
Regina Maria a remarcat şi la români pasiunea pentru flori, după cum ea însăşi spunea: „Românul are o dragoste nativă pentru flori. Fiecare fecior, duminica, când îmbracă cea mai curată cămaşă, obişnuieşte să-şi pună o garoafă după ureche”.
Florile au fost un element de legătură între regină şi poporul român. În timpul Primului Război Mondial, când s-a implicat în îngrijirea răniţilor sau a bolnavilor, regina obişnuia să le aducă acestora şi flori din grădinile regale de la Sinaia. În multe imagini din anii războiului, regina apare cu un buchet de flori în braţe. Regina obişnuia să îi decoreze pe soldaţi cu o floare.
„După război, pasiunea pentru grădină a venit spre mine cu o forță pe care nu am cunoscut-o înainte. Flori peste tot, în grădini, în case, în spitale, în fiecare colț de stradă, flori, flori în semn de speranță și credință. Și după aceea am creat grădini peste tot unde m-am dus, grădini colorate, grădini pentru memorie, pentru bucurie și frumusețe”, spunea regina Maria.
Crinul, floarea preferată a reginei Maria
Irişii, bujorii, liliacul şi trandafirii English Rose se numără printre florile adorate de regina Maria. Se pare că îndrăgea cel mai mult crinii, pe care îi considera nobili şi sacri. Regina Maria descria crinul ca fiind „minunat, frumos, nobil, cu tija înaltă și flexibilă având în ea ceva sacru, amintind de crinul frescelor religioase. Iar parfumul său! Miros penetrant, îmbătător deasupra tuturor. El mă amețea și mă învăluia cu o încântare ce izvora dintr-o lume biblică legendară”, informează reginamaria.org.
Iată ce mai nota regina: „Și peste tot, flori, flori, cele mai colorate, mai simple, crăițe, calendule, floarea-soarelui, rudbeckia, reprezentând o gamă completă de portocaliu și galben; apoi trandafiri și asteri, dalii, lupin, ochiul-boului, nemțișori și dephinium, ghirlande imense, vii, de călțunași, buchete mândre de crini tigrați și dragii mei crini albi de grădină, fiecare culoare pe fondul potrivit; fie pe pereții albi, fie pe mesele și sipetele înnegrite de vreme, în ambrazurile adânci ale ferestrelor sau privind din mici nișe săpate în grosimea fantastică a zidurilor.” (Maria, Regina României, Țara pec are o iubesc. Memorii din exil, traducere din engleză și postfață de Maria Berza, Editura Humanitas, București, 2016, p. 158.)
„Mă încredinţez florilor mele”
Branul şi Balcicul au devenit adevărate refugii pentru regină după revenirea regelui Carol pe tron: „Trăiesc într-o lume întoarsă pe dos, unde toate regulile de viață au fost încălcate, așa că exist è côté de la vie, rugându-mă ca totul să revină la normal. Mă încredințez grădinilor mele. Florile au devenit adevărați oameni pentru mine… Branul este cu siguranță un refugiu. Nu mi-am închipuit că vreodată va deveni un astfel de refugiu. Ca locuință, este absolut perfect și niciodată n-au fost atât de multe flori, dar încăperile, care erau destinate să adune lângă mine o familie fericită și unită, sunt aproape goale”. (Diana Mandache, Castelul Bran: romantism și regalitate, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2017, p. 145.)
Surse foto: reginamaria.org; historia.ro
