Războiul este o ameninţare de temut pentru orice stat, iar experienţa recentă a atacurilor Rusiei asupra Ucrainei este un exemplu în acest sens. În vreme ce unele ţări îşi măresc sau îmbunătăţesc forţele armate, altele sunt… lipsite de armată, iar motivele sunt diverse.
Majoritatea ţărilor alocă sume importante pentru mărirea capacităţii forțelor armate. De exemplu, în sistemul militar din China lucrează în jur de 1.600.000 de angajați, iar SUA se laudă cu cele mai performante forțe militare care să le apere în caz de război. În acelaşi timp, există și ţări care nu au armată, fiind vulnerabile în cazul unor atacuri. Potrivit CIA World Factbook, 36 de ţări sau teritorii sunt lipsite de armată. În multe dintre aceste cazuri, forţele poliţieneşti pot înlocui, în anumite situaţii, armata, informează worldpopulationreview.com.
Vatican
Cel mai mic stat al lumii, Vaticanul se întinde pe o suprafață de doar 43 de hectare, teritoriu care este o enclavă a Romei. Reședința Sfântului Scaun este condusă de Papă, care deține autoritatea supremă executivă, legislativă și judecătorească. Vaticanul nu are o armată în sensul propriu al cuvântului. Menținerea securității în cazul unor posibile tensiuni revine formațiunii numită Garda Elvețiană Pontificală, o forță militară care are ca principală misiune apărarea Papei. De-a lungul timpului, Garda Elvețiană s-a implicat și în confruntări armate. Papa Pius al X-lea a hotărât, în 1914, ca această gardă să fie alcătuită din 100 de soldați și șase ofițeri. Membrii Gărzii Elvețiene supraveghează apartamentele palatului Papei și asigură ordinea în timpul ceremoniilor religioase. Vaticanul are un statut de neutralitate absolută. În trecut, micul stat a mai avut diverse structuri militare însărcinate mai ales cu apărarea Papei, una dintre acestea fiind Garda Palatină, desființată în 1970. În cazul în care s-ar impune intervenția forțelor armate, Vaticanul ar fi apărat de armata Italiei, care numără aproape 200.000 de persoane.
Liechtenstein
Stat de mici dimensiuni, aflat la graniță cu Elveția și cu Austria, Liechtenstein este o monarhie constituțională, suveranul său fiind prințul Hans Adam al II-lea. Adept al unei politici de neutralitate, Liechtenstein a renunțat la forțele militare imediat după Războiul Austro-Prusac. Decizia a fost luată din cauza costurilor mari pe care le-ar implica susținerea unei armate, mai ales că este vorba de un stat mic, cu o populație de aproape 37.000 de locuitori.
Mai exact, pe 12 februarie 1868, armata statului a fost dizolvată. Ordinea internă este menținută de Poliția Națională a Principatului Liechtenstein, statul fiind vulnerabil în eventualitatea unor conflicte armate, mai ales că nu are niciun protector oficial. Se vehiculează că, în cazul în care ar izbucni astfel de tensiuni, Elveția ar urma să intervină, lucru ce nu a fost nici confirmat, nici infirmat de cele două state.
Andorra
Aflat în mijlocul munților Pirinei, la granița dintre Franța și Spania, Andorra este un principat liniştit, care dispune de poliție, de structuri antiteroriste, precum și de voluntari care formează un fel de gardă de onoare ce ia parte la diverse ceremonii oficiale ale statului. Poliția Națională Adorreză, înființată în 1931, numără în jur de 240 de angajați. Cu toate că Andorra nu are o forță armată, acest principat a declarat război Germaniei în Primul Război Mondial. Pe atunci, zece persoane lucrau în sistemul de apărare, ceea ce, evident, reprezenta o forță mult prea mică pntru a putea susține o confruntare militară în sensul propriu al cuvântului. A fost o acțiune de conjunctură, în cadrul căreia Andorra nu a luat parte efectiv la luptă. O dovadă că principatul nu avea un cuvânt de spus în plan strategic a fost și faptul că nu a fost invitat la negocierile de pace care s-au desfășurat la palatul de la Versailles, după terminarea războiului. În cazul izbucnirii unor posibile conflicte care să amenințe securitatea Andorrei, Franța, Spania și NATO sunt gata să intervină.
Grenada
Țară insulară din sud-estul Mării Caraibelor, Grenada a fost descoperită în 1498 de Cristofor Columb, iar în 1650 a fost cucerită de francezi. Până în 1763 s-a aflat sub dominație franceză, după care a intrat în proprietatea britanicilor. În 1967 și-a câștigat drepturi proprii în afacerile interne, după care și-a obținut independența în 1974. Statul nu a mai avut forțe armate după invazia americanilor din 1983. Pe atunci, SUA au fost oarecum deranjate de faptul că Grenada se apropiase de URSS și de Cuba, mai ales de ideile socialiste promovate de acestea. Maurice Bishop, prim ministrul de atunci, a fost executat, țara câștigându-și democrația, fără a-și constutui o armată însă. Singurele foruri menite să asigure securitatea sunt forțele polițienești și un sistem de protecție regională. Granada nu are un protector militar oficial. În cazul izbucnirii unui conflict, statul va putea fi ajutat de vecinii săi, printre care Barbados și Saint Lucia, cu toate că nici aceste națiuni nu dispun de forțe armate.
Alte ţări sau teritorii fără forţe armate
Aruba
Insulele Cayman
Insulele Cook
Costa Rica
Curacao
Dominica
Insulele Falkland
Insulele Faroe
Polinezia Franceză
Groenlanda
Islanda
Kiribati
Kosovo
Macao (Regiune administrativă specială din China)
Insulele Marshall
Mauritius
Federated States of Micronesia
Montserrat
Nauru
New Caledonia
Niue
Palau
Panama
St. Lucia
St. Vincent and the Grenadines
Samoa
San Marino
Sint Maarten
Insulele Solomon
Svalbard (teritoriu insular în Oceanul Arctic, regiune a Norvegiei)
Tuvalu
Vanuatu
Citeşte şi: Samuraii, războinicii de elită ai Japoniei
Foto: Pixabay