Luptătorii neînfricați din marile arene romane au stârnit dintotdeauna admirația pentru curajul lor. Prin lupta lor neînfricată, gladiatorii au distrat împărații, dar și mulțimile însetate de sânge. Dar cine sunt, de fapt, gladiatorii romani?
În cele mai multe cazuri, gladiatorii proveneau din rândul infractorilor, al prizonierilor de război și al sclavilor, fiind cumpărați special pentru lupte. Au existat și gladiatori profesioniști, care proveneau din rândul bărbaților liberi. Aceștia renunțaseră de bunăvoie la statutul lor (autocrati), pentru a putea participa la lupte.
În cartea „Satyricon”, Petronius spunea că mulțimea prefera luptele între bărbații liberi, mai puțin pe cele între sclavi. De asemenea, bărbații aflați în dizgrație se vindeau proprietarilor de sclavi, fiind instruiți de un patron de școală de profil (lanista). Indivizii care comiseseră crime grave erau aduși în arenă pentru a lupta cu mâinile goale. Ceilalți gladiatori care nu săvârșiseră acte periculoase erau instruiți în școli private (ludi). Aici, ei deveneau specialiști în tehnicile de luptă necesare pentru a câștiga în arenă. Gladiatorii pregătiți în astfel de școli primeau arme în luptă, iar după trei-cinci ani își puteau câștiga libertatea. Cu toate că nu luptau în arene decât de cel mult trei ori pe an, puțini erau cei care reușeau să supraviețuiască după cinci ani. Cei mai mulți își pierdeau viața în luptele organizate de aristocrații avizi de sânge.
Luptele în arene, atracţia mulțimilor
Înfruntările între gladiatori au fost organizate în arenele romane timp de mulți ani, până când acestea au fost interzise definitiv, în jurul anului 406 d.Hr. Mii de luptători și-au măsurat forțele fizice în mijlocul mulțimilor entuziasmate.
Originea luptelor între gladiatori are, cel mai probabil, legătură cu obiceiurile etruscilor de celebrare a morților prin diverse ritualuri, iar primele lupte s-au organizat în anul 264 î.Hr. Exista obiceiul ca aceste confruntări să se desfășoare după luptele între animale și după execuțiile publice.
Primele lupte între gladiatori au avut semnificații religioase, după care, astfel de confruntări publice erau organizate pentru a distra mulțimea (munera). Înainte de a începe lupta, gladiatorii îl salutau pe împărat cu formula „Ave Caesar, te salută cei care vor muri!”. Confruntarea era o adevărată demonstrație de forță și nu se termina decât atunci când exista un învingător. Cel învins stătea pe pământ, cu mâna stângă ridicată, în semn de cruțare, iar decizia favorabilă sau nu lui aparținea publicului. Fluturarea batistelor reprezenta „permisiunea” de a trăi, iar degetele în jos marcau condamnarea la moarte. Un gladiator putea obține mai multe victorii în cursul carierei sale, însă nu puține au fost cazurile când astfel de luptători mureau în culmea gloriei.
Existau două categorii mari de gladiatori: cei care luptau pe cai și cei care luptau din picioare. Primii se subdivizau, la rândul lor, în luptători care utilizau care. Printre gladiatorii care luptau în picioare se numără scutarii (aveau scutul în formă de dreptunghi), murmillo (aveau casca mare crestată și scut mic), secutorii (purtau o cască mare, cu găuri speciale la nivelul ochilor) și hoplomachus (se remarcau prin scutul de mari dimensiuni).
Gladiatori faimoşi
Unul dintre cei mai cunoscuți gladiatori este Spartacus. Pentru că a refuzat să se supună regulilor armatei romane, Spartacus a fost considerat dezertor, fiind vândut apoi ca sclav. El a fost remarcat de Lentulus Batiatus, patronul unei cunoscute școli de sclavi, fiind răscumpărat de acesta. Împreună cu alți camarazi, Spartacus a organizat o conspirație împotriva lui Batiatus. El a evadat împreună cu 70 de gladiatori, iar numărul fugarilor s-a mărit cu numeroși sclavi și săraci. Echipa astfel formată a lui Spartacus a ajuns să se lupte cu armata romană. Se spune că Spartacus a murit în această confruntare, însă corpul lui nu a fost găsit niciodată.
Un alt gladiator faimos a fost împăratul roman Commodus. Urmaș nedemn al tatălui său, Marc Aurelius, Commodus a inițiat, practic, declinul Romei. Prea puțin preocupat de treburile administrative, Commodus își petrecea cea mai mare parte a timpului în rândul gladiatorilor, devenind, la rândul lui, războinic în arene. Alți gladiatori renumiți sunt: Flamma, Priscus, Verus, Triumphus, Spiculus, Rutuba și Tetraides.
Foto: Pixabay
Citeşte şi: Samuraii, războinicii de elită ai Japoniei
