Șamponul, așa cum îl știm astăzi, are o vechime de mai puțin de un secol, dar obiceiul spălării părului datează de mii de ani.
Acum aproximativ 4.000 de ani, în Valea Indusului (Pakistanul modern și nord-vestul Indiei), oamenii foloseau coaja fructelor unui copac (Sapindus mukorossi, cunoscut şi ca arborele de săpun), pentru a prepara o soluţie de spălare a părului. Din coaja nucilor acestui arbore se obţinea atât un fel de detergent, cât şi un aşa-zis şampon. Adesea, se combina cu pudra de amla (coacăz indian) pentru a se obţine o soluţie de curăţare delicată. În timp ce coaja nucilor arborelui producea spumă, acizii graşi şi vitamina C din amla ajutau la hrănirea firului de păr.
Secole mai târziu, poporul Yao din sudul Chinei avea o tradiție similară, spălându-și părul cu apă de orez, un obicei care continuă și astăzi.
Săpunurile rudimentare făcute din grăsimi animale și cenușă de plante erau comune în Mesopotamia, Egiptul, Grecia și Roma Antică, deși nu este clar dacă aceste amestecuri erau folosite pentru igiena personală sau pentru alte tipuri de curățare, cum ar fi spălatul rufelor, informează historyfacts.com.
Romanii își întrețineau de obicei părul pur și simplu pieptănându-l și aplicând uleiuri. Spălarea părului nu era un gest obișnuit, ci mai degrabă unul ritualic: Plutarh a descris femei care își spălau părul înainte de a-l accesoriza cu flori pentru festivalul Nemoralia dedicat zeiței romane Diana.
În Egiptul Antic, pentru spălarea părului erau folosite plante precum săpunariţa, plantă care creşte la marginea câmpurilor şi şanţurilor. Această plantă este bogată în saponine, compuşi care formează o spumă uşoară în amestec cu apa. Pentru hidratare, erau adăugate grăsimi animale, pentru curăţare sucuri de citrice, iar uleiurile parfumate erau adăugate pentru a se obţine un miros plăcut.
Multe popoare indigene din America de Nord foloseau, de asemenea, plante cu saponine, cum ar fi yucca. Rădăcinile erau curățate și măcinate până se obținea o pulpă spumoasă folosită pentru a spăla atât părul, cât și pielea.
În perioada medievală, oamenii de rând îşi spălau părul cu apă, iar familiile înstărite îşi preparau diverse soluţii din cenuşă, albuşuri de ou şi ierburi sau flori, pentru miros plăcut.
Săpunurile coloniale
Pe măsură ce europenii au ajuns în America în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, aceștia și-au adus cu ei obiceiurile de igienă. Pe atunci se punea mai degrabă accent pe pieptănare pentru a menţine părul relativ curat şi pentru a îndepărta păduchii. Rar, părul era spălat cu apă şi săpun de casă, care avea în componenţă, în principal, grăsime animală şi cenuşă.
Sclavii din America timpurie s-au adaptat la resursele limitate pe care le aveau, folosind făină de porumb și uleiuri pentru a curăța părul și scalpul.
De-a lungul anilor 1800, practicile de spălare a părului au evoluat. În 1814, antreprenorul de origine indiană Sake Dean Mahomed a deschis un centru spa în Brighton, Anglia, oferind tratamente de inspirație orientală, cum ar fi masajul capului cu uleiuri. Acest serviciu popular a devenit, în cele din urmă, cunoscut sub numele de „șampon”, o interpretare engleză a cuvântului hindi „champoo”. Tratamentele lui Mahomed au fost îndrăgite de clienți precum regele George al IV-lea și regele William al IV-lea, iar lui i se atribuie adesea meritul de a fi introdus ideea spălării părului ca ritual dedicat în Regatul Unit.
Fabricarea săpunului a continuat să se îmbunătățească, iar până la sfârșitul anilor 1800, mărcile Cuticura și Ivory au fost vândute nu numai pentru spălarea corpului, ci și ca șampoane.
Cum a evoluat spălarea părului
Sfârșitul secolului al XX-lea a marcat un salt major în îngrijirea părului, când chimistul german Hans Schwarzkopf a inventat un șampon pudră dizolvabilă în 1903. Nu a avut succes imediat în SUA; în 1908, un articol educativ intitulat „Cum să spăli părul cu șampon” a apărut în The New York Times.
Șamponarea a început să câștige popularitate în America în 1909, odată cu lansarea șamponului Canthrox, o pudră dizolvată în apă, dar abia în anii 1920 spălarea regulată a părului a devenit obișnuinţă odată cu apariția șampoanelor lichide.
@drenate. Foto: Unsplash
