Numit adesea şi Regele Soare, Ludovic al XIV-lea (1638 – 1715) a avut o domnie marcată de lux şi opulenţă, fiind şi una dintre cele mai bogate epoci artistice din istoria Franţei.
Ludovic al XIV-lea a fost fiul lui Ludovic al XIII-lea şi al Annei de Austria, fiind rezultatul unirii celor mai puternice două dinastii ale acelor vremuri, Casa de Bourbon şi Casa de Habsburg.
Regele Soare a avut o domnie lungă, de 72 de ani, în timpul căreia a avut numeroase realizări importante, lăsând Franţei o valoroasă moştenire culturală, artistică şi arhitectonică.
Voltaire spunea despre anii domniei lui că au reprezentat o epocă memorabilă şi că au fost „Marele Secol” al Franţei.
Palatul Versailles, simbol al opulenţei Regelui Soare
Domnia regelui Ludovic al XIV-lea este considerată „epoca de aur a culturii franceze”. Regele a ales să îşi imprime puterea nemărginită în capodopere arhitecturale precum palatul Versailles, care se remarcă prin grădinile şi decorururile splendide.
Monarhul a ajuns prima dată la Versailles pe când avea 12 ani. Pe atunci, locul nu era decât un pavilion modest de vânătoare aparținând tatălui său, însă lui i-a plăcut enorm. În 1661, a luat decizia de a-și stabili aici reședința regală.
Regele a angajat cei mai buni arhitecți ai epocii, la vremea aceea, Versailles fiind cel mai impunător palat din Europa, aici lucrând în jur de 35.000 de oameni. Palatul a devenit un adevărat simbol al puterii regale.
Saloanele oficiale au fost amplasate în partea de nord, fiecare dintre acestea purtând numele unei zeități din Olimp. Tronul monarhului a fost amplasat în Salonul lui Apollo, iar marile ceremonii aveau loc în Sala Oglinzilor.
Palatul Versailles reflectă absolutismul şi prosperitatea care au caracterizat domnia Regelui Soare. Aici, erau organizate periodic diverse petreceri, la care Regele Soare îşi urmărea cu atenţie nobilimea şi supuşii.
În viziunea sa, regele trebuie să fie considerat reprezentantul divinităţii pe pământ. Despre el, Napoleon spunea că este singurul rege al Franţei care merită titlul de monarh.
„Eu plec, dar statul va dăinui pentru totdeauna”
Regele Ludovic al XIV-lea s-a stins din viaţă în 1715, cu câteva zile înaintea celei de-a 77-a aniversări.
Se pare că ultimele cuvinte ale monarhului francez ar fi fost „Eu plec, dar statul va dăinui pentru totdeauna” („Je m’en vais, mais l’État demeurera toujours”).
În ceea ce priveşte expresia „Statul sunt eu” („L’État, c’est moi”), se pare să aceasta i-ar fi fost atribuită eronat Regelui Soare.
@drenate. Foto: Wikipedia
