Poate ai auzit despre acei foști locuitori legendari și uriași care cutreierau ținuturile pustii ale Patagoniei… Imaginea unui tărâm îndepărtat, populat de giganți impunători, a captivat și a fascinat imaginația europenilor vreme de mulți ani. Însă a fost Patagonia într-adevăr căminul acestor ființe colosale sau totul nu a fost decât un mit propagat?
Prima mențiune despre acești giganți – despre care se spunea că aveau o statură dublă față de cea a unui om obișnuit – a apărut în relatarea cronicarului italian Antonio Pigafetta privind călătoriile lui Ferdinand Magellan. Această consemnare oficială dezvăluia că echipajul lui Magellan a avut parte de o surpriză neașteptată în timpul expediției din jurul lumii din anii 1520.
Pigafetta descrie un gigant care dansa și sărea pe țărmul Argentinei. Se spune că uriașul era foarte prietenos și atât de înalt, încât europenii îi ajungeau doar până la brâu. Magellan i-a numit „patagones”, nume despre care mulți cred că provine din cuvântul portughez „pata”, care înseamnă „labă” sau „picior”.
Cum s-a propagat mitul
Așa-zișii uriași lăsau urme uriașe și adânci în zăpadă, din cauza încălţărilor mari din piele de guanaco pe care îi purtau. Astfel, Patagonia ar putea însemna „țara celor cu picioare mari”, fapt care, deloc surprinzător, a alimentat zvonurile și a contribuit la crearea mitului uriașilor din Patagonia.
O altă ipoteză este că Magellan a preluat numele de la uriașul Patagón, un personaj important din romanul cavaleresc spaniol al secolului al XVI-lea, „Primaleón”, o carte pe care, cel mai probabil, Magellan o citise. Exploratorii spanioli ai vremii se inspirau adesea din lecturi recente; de altfel, numele „California” provine de la o insulă mitică omonimă dintr-un alt roman spaniol, „Las Sergas de Esplandián”. Magellan a capturat doi dintre acești uriași pentru a-i duce cu el în Spania, însă, din păcate, aceștia au murit în timpul călătoriei de întoarcere.
Puţine dovezi despre posibila lor existenţă
Un secol mai târziu, în 1628, nepotul lui Sir Francis Drake a relatat în detaliu călătoria în jurul lumii a unchiului său în lucrarea „The World Encompassed” și a menționat din nou legendarii uriași din Patagonia. Nepotul lui Drake a sugerat că, deși băștinașii erau mult mai înalți decât orice european văzut de echipaj, e posibil ca oamenii lui Magellan să fi exagerat statura patagonienilor, considerând puțin probabil ca cineva să se mai întoarcă vreodată în Patagonia pentru a verifica informația.
Totuşi, în 1615, navigatorii olandezi Willem Schouten și Jacob Le Maire au descoperit morminte ce conțineau oseminte umane pe țărmurile Patagoniei. Aceste oseminte aparţineau unor ființe care păreau să fi avut o înălțime destul de mare.
În 1766, căpitanul John Byron (bunicul poetului) a făcut și el o călătorie în jurul lumii, iar vestea că echipajul întâlnise oameni cu înălțimi uriașe s-a răspândit cu repeziciune.
Au alimentat conflicte
Zvonurile au circulat febril prin Europa, iar granița dintre realitate și ficțiune a devenit tot mai neclară. Au apărut inclusiv dispute aprinse între oamenii de știință francezi și cei britanici; primii bănuiau că susținerea ideii existenței uriașilor era doar o diversiune menită să ascundă adevărata temere a francezilor: aceea că marinarii britanici nu plecaseră, de fapt, în căutarea uriașilor în Patagonia, ci explorau zona pentru a o folosi drept punct de acces în vederea atacării teritoriilor franceze din Lumea Nouă.
Uriaşi şi nu prea
În 1767, imaginea romantică a Patagoniei ca un ținut sălbatic ce ascundea uriași a început să pălească. Exploratorul francez Louis de Bougainville a relatat că cel mai înalt patagonez întâlnit de el măsura doar 1,75 metri, iar ulterior, în 1773, a fost publicată relatarea oficială a expediției lui Byron… în realitate, așa-zișii „uriași” erau cu doar câţiva centimetri mai înalți decât cei mai impunători membri ai echipajului.
În prezent, se consideră că „patagonii” făceau parte din tribul indigen Tehuelche – un termen provenit din limba mapudungun care înseamnă „oameni aprigi”. Se știe că aceștia erau mai înalți decât europeanul de rând (care avea o înălțime de aproximativ 1,50 metri) și, după toate probabilitățile, ei erau veritabilii Goliați din miturile și legendele Patagoniei.
@drenate. Foto: Wikipedia Commons
