Istoricii sunt, în general, de acord că Coco Chanel a avut legături cu oficialii naziști și a încercat să beneficieze de politicile naziste, dar amploarea activității sale de informații și angajamentul ideologic față de nazism sunt dezbătute.
În timpul ocupației germane a Parisului (1940 – 1944), Coco Chanel a locuit la Hotelul Ritz, unde a început o relație cu Hans Günther von Dincklage, diplomat german și spion în cadrul Abwehr, organizația de informații a armatei germane.
Această relaţie a plasat-o în cercurile sociale ale autorităților germane și este posibil să-și fi folosit legăturile pentru a asigura eliberarea nepotului ei, André Palasse. Soldat francez deținut într-un lagăr de detenție german, Palasse a fost eliberată cam în aceeași perioadă în care Chanel ar fi călătorit în Spania cu agenți de informații germani în încercarea de a recruta spioni.
Aceste întâmplări i-au determinat pe unii cercetători să sugereze că Chanel a cooperat cu serviciile de informații germane, deși dovezile disponibile nu stabilesc clar dacă acțiunile sale au constituit spionaj deliberat sau colaborare oportunistă facilitată de relații personale.
Chanel a călătorit, de asemenea, la Madrid în 1943 cu Dincklage și prietena ei, Vera Bate Lombardi, o aristocrată engleză care locuia în Italia.
Numită Operațiunea Modellhut, inițiativa a fost organizată de serviciile secrete germane în încercarea de a folosi conexiunile sociale ale lui Chanel și Lombardi cu prim-ministrul britanic Winston Churchill pentru a deschide o cale secretă pentru posibile negocieri de pace între Germania nazistă și Marea Britanie.
Efortul a eșuat când Lombardi a alertat autoritățile britanice de la Madrid cu privire la plan. Istoricii interpretează adesea episodul mai puțin ca o misiune de spionaj convențională și mai mult ca o încercare diplomatică improvizată de a explora căi informale de negociere, pe măsură ce războiul se întorcea din ce în ce mai mult împotriva regimului german.
Ce credea despre nazism
Există, de asemenea, dezacorduri între cercetători cu privire la poziția ideologică a lui Chanel față de nazism.
În timpul războiului, ea a încercat să folosească politicile naziste pentru a prelua controlul deplin asupra companiei de parfumuri responsabilă de producerea Chanel nr. 5 de la partenerii ei evrei, frații Pierre Wertheimer și Paul Wertheimer.
Ea a susținut că, în conformitate cu legile de arianizare, familia Wertheimer nu era eligibilă să dețină proprietăți. Efortul a eșuat în cele din urmă, deoarece familia Wertheimer își transferase anterior proprietatea unui asociat care nu avea origini evreieşti, informează britannica.com.
Pentru mulți istorici, această afacere ilustrează disponibilitatea lui Chanel de a exploata structurile juridice și economice ale ocupației în avantaj personal, chiar dacă nu demonstrează neapărat un angajament politic mai larg față de ideologia nazistă.
După război, Chanel s-a mutat în Elveția, unde a rămas câțiva ani și și-a continuat relația cu Dincklage.
@drenate
