Nu este nevoie să ajungi în Asia pentru a admira o grădină japoneză autentică. În Europa, mai exact în Franţa, există o superbă grădină japoneză, cea mai mare de acest tip de pe continentul european.
De secole, occidentalii au fost fascinaţi de cultura japoneză, de arta şi religia din Ţara Soarelui Răsare. Relaţia strânsă pe care niponii o au cu natura se reflectă în sofisticatele grădini japoneze. În multe locuri din lume, mai ales în Europa, au apărut câteva reproduceri ale grădinilor japoneze, care respectă armonia dintre natură şi ciclul vieţii.
În Maulévrier se află cea mai mare grădină japoneză din Europa
Localitate cu aproximativ 3.000 de locuitori, Maulévrier se află în departamentul Maine-et-Loire din vestul Franţei, la aproximativ 50 de kilometri sud de Angers. Aici se află Parcul Oriental Maulévrier, care se întinde pe aproape 30 de hectare și găzduiește peste 600 de specii diferite de plante.
În acest parc există şi clădiri a căror arhitectură este inspirată de cele din perioada Edo, una dintre cele mai influente ere culturale din istoria Japoniei, precum și un templu budist khmer. Străbătut de râul Moine, care curge de la est la vest, acest parc natural atrage peste 150.000 de vizitatori în fiecare an, în special pentru arboretumul său de azalee, camelii, rododendroni, ginkgo și arțari japonezi.
Cum a apărut
Inițial, parcul făcea parte din grădinile fortăreței medievale Maulévrier. În 1680, castelul a intrat în posesia lui Édouard-François Colbert, locotenent general în armata regelui Ludovic al XIV-lea, care a construit un nou castel pe ruinele sale. În 1895, Eugène Bergère, un industriaș din regiunea Cholet care făcuse avere în industria textilă, a cumpărat reședința și a întreprins renovarea acesteia împreună cu ginerele său, arhitectul parizian Alexandre Marcel. Acesta din urmă, pasionat de mișcarea artistică orientalistă, a propus transformarea grădinii în stil englezesc a castelului într-un parc de inspirație japoneză. Împreună cu grădinarul șef Alphonse Duveau, a dezvoltat un „peisaj japonez”, încorporând elemente decorative folosite de Alexandre Marcel în cele trei pavilioane pe care le proiectase pentru Expoziția Universală din 1900 de la Paris, precum și în pavilionul Pagode, care a devenit ulterior un cinematograf independent.
Lăsate în ruină, castelul și parcul oriental au avut mai mulți proprietari. În 1980, localitatea Maulévrier a intrat în posesia parcului, care a fost clasificat ca sit natural francez. Începând din 15 iunie 1985, parcul a fost deschis publicului.
Cu ajutorul profesorilor specializați de la universitățile horticole din Tokyo și Niigata, Parcul Oriental Maulévrier a fost recreat pentru a aduce un omagiu perioadei Edo, precum și culturilor thailandeză și khmeră.
Numeroase evenimente culturale au loc pe tot parcursul anului în acest cadru puternic influențat de religia șintoistă, în special datorită templului său păzit de Kami, spirite ale naturii. Parcul Maulévrier a fost clasificat drept „grădină remarcabilă” de către Ministerul Culturii în 2004, iar din 2022 găzduiește sediul Asociației Europene a Grădinilor Japoneze.
@drenate. Foto: Wikipedia
