Cunoscut şi ca Şarlota sau Bariţa, Charlottenburg se află la mai puţin de 50 de kilometri de Timişoara. Satul a fost construit de coloniştii germani şi are un farmec aparte.
Ţara noastră este plină de locuri interesante, cu poveşti pe care merită să le cunoaştem mai bine. Un astfel de loc este Charlottenburg, singurul sat circular din România, care a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice.
Originile localităţii originale au legătură cu contextul istoric de după Pacea de la Pojarevăț (Passarowitz) din 1718, care a încheiat războiul dintre Imperiul Otoman pe de-o parte și Imperiul Habsburgic și Republica Venețiană de cealaltă parte. Banatul devenea atunci domeniu al coroanei din Viena, după cei peste 160 de ani de dominaţie turcească. De aceea, în zonă au fost colonizaţi emigranţi germani în aşa-numitele convoaie ale şvabilor (minoritate germană din România, care a avut reprezentanţi de seamă, printre care poetul austriac Nikolaus Lenau, scriitoarea Herta Müller, compozitorul maghiar Béla Bartók și actorul Johnny Weissmuller).
Are diametrul de 210 metri
Charlottenburg s-a format în anul 1771, în perioada celui de-al doilea val de colonizare. Se consideră că numele localităţii are legătură cu Frederica-Charlotta, a doua soţie a contelui Franz-Karl von Clary, guvernatorul Banatului.
Satul a fost întemeiat de 32 de familii imigrante din Trento, Lorena și Baden-Württemberg. Construcţia a fost coordonată de Carl Samuel Neumann Edler von Buchholt, un funcţionar al oficiului din Lipova. Aşadar, Charlottenburg are o formă circulară, cu diametrul de 210 metri. În 1876, a fost construită biserica şi tot în spaţiul circular a fost ridicată apoi şi şcoala.
Iată cum descria Charlottenburg Johann Caspar Steube („Nouă ani în Banat”) în 1779 în a treia scrisoare a sa din Timişoara:
„… acest sat este singurul sub formă circulară (chorographie). În mijlocul satului se găseşte o fântână acoperită cu apă foarte bună. În jurul fântânii se găseşte o plantaţie de duzi, în spatele căreia se găsesc casele, acestea având în curte grajduri şi şuri. Apoi urmează grădina unde se găseşte plantată viţa de vie. Nici o casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca cealaltă, şi nici cu un picior mai distantaţă una faţă de cealaltă, având un stil simetric desăvârşit; la fel şi cele patru intrări în sat – sunt la aceeaşi distanţă una faţă de alta”.
În 1780, împăratul Iosif al II-lea a oferit nobilimii spre vânzare satele Camerei, iar timp de 141 de ani, Charlottenburg a avut mai mulţi proprietari.
Ultimul şvab din Charlottenburg, Peter Trimper, o adevărată enciclopedie a localităţii, a povestit cum satul în formă circulară l-a fascinat şi pe un pilot german în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Vezi şi: 5 sate româneşti de poveste
Foto: Unsplash, sarlota.de
