Unul dintre compozitorii valoroşi ai ţării noastre, Ciprian Porumbescu a avut un destin tragic. S-a stins din viaţă la doar 29 de ani, din cauza tuberculozei. Talentatul artist a luat cu sine şi durerea unei poveşti de iubire neîmplinite.
Compozitor, violonist, teolog, dar şi un bun patriot, Ciprian Porumbescu s-a născut la 14 octombrie 1853, la Șipotele Sucevei, fiind fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. A studiat la Suceava şi Cernăuţi, precum şi la Viena, unde l-a întâlnit pe compozitorul bucovinean Eusebius Mandyczewski, cu care a studiat teoria muzicii.
Ciprian Porumbescu a fost unul dintre cei mai prolifici compozitorii ai perioadei sale. Printre lucrările sale celebre, se numără lucrarea „Balada pentru vioară și orchestră” op. 29, „Crai nou”, prima operetă românească, „Serenada”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Rapsodia română pentru orchestră”, „Inimă de român” și „Odă ostașilor români”.
Trei luni de detenţie
În anul 1877, Porumbescu a fost arestat în procesul „Arboroasa”, din cauza implicării sale în unele manifestări patriotice. Compozitorul a fost preşedintele societăţii „Arboroasa”, formată din studenţi români din Cernăuţi.
În cele trei luni de închisoare, sănătatea sa a avut de suferit. Mai exact, i s-a agravat tuberculoza, din cauza condiţiilor neprielnice din închisoare. În schimb, în această perioadă, Porumbescu a continuat să compună.
De ce i-a fost interzisă iubirea
Ciprian Porumbescu a fost mistuit de iubirea pentru Berta Gordon, o fată descrisă ca „înaltă şi subţire”, fiica pastorului evanghelic din Ilişeşti. Cei doi aveau însă confesiuni religioase diferite, iar ambele familii s-au opus relaţiei lor. În plus, tatăl fetei nu era de acord cu activitatea politică a compozitorului. Pentru a împiedica şi mai mult apropierea lor, tatăl Bertei a trimis-o pe aceasta în străinătate.
„Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit”, scria Ciprian despre Berta.
„Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”
La 6 iunie 1883, Ciprian Porumbescu s-a stins din viaţă, în braţele surorii sale, Mărioara, în casa părintescă din Stupca. Cu ultimele puteri, compozitorul i-ar fi spus acesteia „Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”.
La moartea compozitorului, Berta îi scria Mărioarei, sora lui Ciprian: „Greu de suportat nenorocirea aceasta; mi-a nimicit tot ce am sperat şi am dorit în viaţă. Mi s-a răpit tot ce am numit noroc. (…) Roagă-te, dragă Marie, la mormântul Lui şi pentru mine. Ţie ţi-i dat să fii în apropierea Lui, tu ai putut să-i arăţi scumpului iubirea ta, prin îngrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut şi eu!”.
@drenate. Foto: Wikipedia, adevarul.ro, Institutul Cultural Român
