De-a lungul timpului, scrisorile de dragoste au reprezentat o sursă de inspirație pentru îndrăgostiți. Unele dintre acestea au rămas în istorie, făcându-se referire la ele chiar și după mai multe sute de ani. Este vorba despre acele scrisori care au fost redactate de persoane celebre.
Mihai Eminescu – Veronica Micle
Marea iubire a lui Mihai Eminescu a fost, fără îndoială, Veronica Micle, pe care a cunoscut-o la Viena, în 1872, unde poetul se afla la studii, iar ea venise să se îngrijească de sănătate. Cei doi s-au reîntâlnit la Iași, în 1874. Pe atunci, Eminescu fusese numit director al Bibliotecii Centrale și își depunea jurământul în fața rectorului Ștefan Micle, soțul celei de care avea să se îndrăgostească. Iubirea lor a fost una zbuciumată, marcată de presupusa infidelitate a Veronicăi, de distanța dintre ei, precum și de opoziția anturajului față de povestea lor. După moartea lui Ștefan Micle, relația lor intră într-o nouă etapă și chiar își făceau planuri de căsătorie. În 1882, cei doi îndrăgostiți decid să se despartă, iar anul următor poetul suferă de depresie. Destinul i-a readus împreună, după ce Veronica Micle s-a mutat la București. În 1889, poetul se stingea din viață, iar la înmormântare a venit și iubita sa, care i-a pus pe piept un buchet de nu-mă-uita. Neputând supraviețui suferinței prilejuită de moartea lui, Veronica Micle și-a luat viața în același an, înghițind o sticlă cu arsenic.
Martore ale iubirii celor doi au rămas scrisorile pe care cei doi și le-au trimis. Iată cum i se adresa poetul „îngerului blond”: „Adormind aseară cu gândul la tine și deșteptându-mă dimineața tot cu el, aș putea să îți scriu toată ziua fără să te obosesc, dacă cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu știu de ce, orice lucru, chiar și acelea care nu au a face deloc cu tine, îmi aduc aminte de tine. Ce ai tu de împărțit cu teii, cu florile și frunzele de tei? Poate unde ești așa de dulce, ca mirosul frunzelor acestora.”
La rândul ei, Veronica Micle îi scria: „Îmbătată de florile teiului, de vorbele ademenitoare și dulci, de tot ce ne înconjoară, acolo, pe bancă la Copou, mă credeam lângă tine cea mai fericită femeie”.
Ludwig Van Beethoven
Genialul compozitor a avut un destin interesant, dar și tragic. Van Beethoven a murit la 57 de ani, din cauze necunoscute. În afara valoroaselor sale opere, artistul este cunoscut și pentru celebrele sale scrisori de dragoste adresate iubirii sale secrete. Se crede că femeia care i-a furat inima era Antonie Brentano, fiica unui comerciant de artă, însă această ipoteză nu este sigură. Ceea ce se știe cert este că povestea lor de dragoste a rezistat timp de mai multe decenii și, cu toate acestea, nu se cunosc motivele pentru care aceștia nu și-au oficializat relația. Până la sfârșitul vieții, compozitorul a rămas fidel iubitei sale anonime, pe care o numea „iubirea mea nepieritoare” sau „celălalt suflet al meu”. Iată un fragment dintr-o scrisoare adresată iubitei sale!
„Cu siguranță, ne vom vedea în curând. Dacă inimile noastre ar fi împreună mereu, nu ar fi nevoie să-ți spun nimic și totuși, inima mea este plină de atâtea lucruri să-ți spun. Ah – sunt momente când simt că nici cuvintele nu pot cuprinde totul. Ești și vei rămâne unica mea comoară, a mea precum și eu ție”.
Napoleon Bonaparte
Nimeni nu ar fi bănuit că firea dură și militărească a lui Napoleon Bonaparte avea și o latură de romantic incurabil. Una dintre marile sale iubiri a fost Josephine de Beauharnais, pe care a cunoscut-o în 1795, când s-a și îndrăgostit iremediabil de ea. Văduvă și mai mare cu șase ani decât Napoleon, Josephine l-a cucerit pe generalul francez. „Mă trezesc și gândurile îmi sunt pline de ființa ta. Chipul tău și seara pe care am petrecut-o ieri mi-au răvășit simțurile. Scumpă și incomparabilă Josephine, ce efect ciudat ai asupra inimii mele. Ești supărată? Te văd uneori tristă. Ești îngrijorată? Sufletul meu luptă cu durerea și lipsa și nu există odihnă pentru cel îndrăgostit. Dar mă așteaptă chiar mai mult, atunci când mă desprind de tine și iau de pe buzele tale și din inima mea o iubire care mă consumă ca o flacără”.
Cei doi s-au căsătorit, iar imediat după nuntă, Napoleaon a plecat la luptă în Italia, în fruntea armatei sale. În acest timp, el i-a scris soției numeroase scrisori încărcate de romantism și pasiune. Se spune că generalul lua decizii militare corecte doar atunci când relația sa cu Josephine mergea bine. Atunci când la urechile lui Napoleon au ajuns zvonuri privind infidelitatea soției sale, supărarea generalului a fost fără limite: „Nu te mai iubesc. Dimpotrivă, te detest. Nu îmi scrii niciodată, nu îți iubești soțul”.
Foto: Pixabay
