Cunoscut şi ca Zidul de Vest, Zidul Plângerii din Ierusalim este un loc de rugăciune şi de pelerinaj pentru evrei.
Zidul Plângerii este principalul loc sacru al iudaismului, iar importanţa lui pentru evrei are legătură cu originile şi semnificaţiile lui. Această structură este o relicvă din al Doilea Templu al Ierusalimului.
Primul Templu a fost ridicat de regele Solomon, fiul al lui David, în secolul al X-lea. Acesta a fost însă distrus în 587 î.e.n. de către Nabucodonosor, poporul evreu fiind dus în robia babiloniană. Regele persan Cirus le-a dat voie evreilor să se întoarcă în ţara lor şi să îşi reclădească templul. Astfel, în timpul lui Ezra, a fost reclădit cel de-al Doilea Templu din Ierusalim, care a fost însă distrus de romani în anul 70 e.n.
Irod cel Mare, care era renumit pentru construcţiile-gigant, a lărgit esplanada Templului, construind Zidul, din care s-a păstrat partea de vest. Aşadar, Zidul nu a făcut totuşi parte din Templul propriu-zis. Pietrele mari de la baza Zidului, mai exact primele şapte straturi de piatră, s-au păstrat din perioada lui Irod cel Mare, după care s-au adăugat altele în perioada romană, bizantină, musulmană.
Mare parte a Zidului lung de 488 de metri este subterană. Are înalţimea de 32 de metri, din care doar 19 sunt la vedere, şi include 45 de rânduri de piatră, dintre care 28 la suprafaţă, iar 17 dedesubt.
Loc important de rugăciune şi ceremonii
În conştiinţa colectivă a evreilor, Zidul Plângerii este sălaşul etern al Prezenţei divine. De Sabat, evreii vin să se roage la Zidul Plângerii, iar pe esplanada din faţa lui au loc diverse ceremonii importante pentru evrei, cum este cea dedicată majoratul religios pentru băieţii de 13 ani.
Credincioşii plasează în spaţiile dintre pietrele Zidului bileţele pe care îşi scriu dorinţele. Periodic, aceste bilete sunt scoase, pentru a face loc altora.
@drenate. Foto: Pixabay
