Reprezentativă pentru epoca de aur a cinematografiei americane, Ingrid Bergman a rămas cunoscută mai ales pentru rolul din „Casablanca”. Cu trei premii Oscar în palmares, Ingrid Bergman va rămâne una dintre cele mai talentate şi apreciate actriţe.
La fel ca şi Greta Garbo, Ingrid Bergman este un exemplu potrivit de actor străin care s-a impus la Hollywood.
Născută pe 29 august 1915 la Stockholm, Suedia, Ingrid Bergman a ştiut că vrea să devină actriţă încă din copilărie. A studiat un an la Şcoala de Actorie din cadrul Teatrului Regal de Dramă din Stockholm, în 1933, după care a debutat pe scenă. Primul său rol într-un film este cel din „Munkbrogreven” (1935), în regia lui Gustaf Molander. Următorul ei film, tot în regia lui Molander, „Intermezzo” (1936), avea să atragă atenţia asupra talentului ei, devenind astfel cunoscută şi la Hollywood. Regizorul Gregory Ratoff va realiza în 1939 un remake după acest film, oferindu-i actriţei rolul principal.
Înaltă, cu o frumuseţe naturală, actriţa era noua revelaţie în filmul american, fiind considerată „cadoul” oferit de Suedia Hollywood-ului. Se spune că actriţa refuza machiajul impus pe studiourile de filmare, aducând o prospeţime standardelor de frumuseţe de atunci. De asemenea, ea a refuzat şi să îşi schimbe numele.
Rolul din „Casablanca”, memorabil
De-a lungul carierei, actriţa Ingrid Bergman a câştigat trei premii Oscar: pentru „Lumina de gaz” (1944), „Anastasia” (1956) şi „Crima din Orient Express” (1974). De asemenea, a mai avut nominalizări la Oscar pentru rolurile din filmele: „Pentru cine bat clopotele?” (1943), „Clopotele de la St. Mary” (1945), „Ioana d’Arc” (1948) şi „Sonată de toamnă” (1978).
Un rol de referinţă al actriţei este cel din „Casablanca” (1942), peliculă emblematică a secolului XX. Filmul, a cărei acţiune se petrece în anul 1941, în Casablanca, Maroc, prezintă povestea de dragoste imposibilă dintre Rick (Humphrey Bogart) şi Ilsa (Ingrid Bergman), pe care destinul şi războiul îi despart. „Casablanca” a fost considerat unul dintre filmele reprezentative de propagandă americană din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, însă nu pentru acest lucru a rămas în istorie, ci pentru frumoasa poveste de dragoste dintre protagonişti.
Un alt rol memorabil al actriţei este cel din „Lumina de gaz”. În această peliculă, interpretează rolul Paulei Alquist, o femeie marcată de tortură psihică, pentru care scăderea luminii de gaz din casa în care locuieşte devine o problemă centrală.
Critici pozitive a primit şi rolul său din „Vă place Brahms?” (1961), care prezintă povestea unui triunghi amoros: Paula (Ingrid Bergman), Roger (Yves Montand) şi Philip (Anthony Perkins).
Povestea de iubire cu Roberto Rossellini
Un episod aparte este povestea de dragoste dintre actriţă şi regizorul italian Roberto Rossellini, a căror iubire a iscat „scandalul secolului” la Hollywood. Căsătorită şi cu un copil, Bergman şi-a părăsit familia pentru regizorul italian, care, la rândul lui, era căsătorit. Povestea lor a început după ce actriţa i-a scris o scrisoare în vederea unei colaborări. În timp ce se afla în Italia, filmând pentru pelicula „Stromboli”, actriţa a rămas însărcinată cu Rossellini; primul copil al cuplului s-a născut în 1950. După ce reuşesc să se despartă de partenerii oficiali, cei doi şi-au stabilit o familie. Ei au mai avut două fiice gemene în 1952, Isabella şi Isotta. Din cauza problemelor cu banii, Bergman şi Rossellini s-au despărţit. Cu toate că actriţa a dorit să îşi ia copiii în America, cei mici vor rămâne în Italia, alături de tată. După acest episod, actriţa se întoarce în SUA, reluându-şi cariera cu filmul „Elena and her Men” regizat de Jean Renoir.
Actriţa s-a recăsătorit cu un producător de teatru suedez, Lars Schmidt, însă nici această relaţie nu va dura. În ultima parte a vieţii, va juca în diverse producţii de televiziune, precum şi în piese de teatru, atât în SUA, cât şi la Londra. La 58 de ani, a fost diagnosticată cu cancer de sân, boală cu care va lupta până în ultimele clipe. Va fi însă activă din punct de vedere profesional. Actriţa s-a stins din viaţă chiar în ziua în care împlinea 67 de ani, în locuinţa sa din Londra. A primit postum un premiu Emmy pentru rolul său din producţia TV „O femeie numită Golda”, în care a interpretat rolul prim-ministrului israelian Golda Meir. Actriţa a fost comemorată, la un an după trecerea sa în nefiinţă, la Festivalul de Film de la Veneţia, de colegii săi, printre care Gregory Peck şi Audrey Hepburn.
Citeşte şi: Grace Kelly: de la Hollywood la Monaco. Povestea prinţesei cu destin tragic
Foto: Pixabay, Wikipedia
