Povestea de dragoste pe care Mihai Eminescu şi Veronica Micle au trăit-o este de notorietate. Într-o scrisoare pe care i-a adresat-o, Eminescu îi declara: „Tu ai fost şi eşti viaţa mea, cu tine s-a început şi s-a încheiat şi, dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine, nu am la ce trăi”. Fericirea lor a fost umbrită de multe piedici, iar aventura pe care Micle a avut-o cu Caragiale nu a făcut decât să adâncească suferinţa marelui poet.
Mihai Eminescu şi Veronica Micle s-au născut amândoi în acelaşi an, 1850, el pe 15 ianuarie, la Botoşani, iar ea pe 22 aprilie, la Năsăud. Soarta a făcut ca drumurile lor să se întâlnească departe de ţară, mai precis la Viena, în 1872, unde Eminescu se afla la studii, iar ea venise la tratament. Cei doi s-au îndrăgostit, însă pe atunci Veronica Micle era căsătorită. Ea s-a măritat la doar 14 ani cu Ştefan Micle, un profesor cu 33 de ani mai mare decât ea, cu care a avut două fete.
Eminescu şi Micle s-au reîntâlnit la Iaşi, în 1874. Atunci, el fusese numit director al Bibliotecii Centrale și își depunea jurământul în fața rectorului Ștefan Micle, soțul Veronicăi.
Timp de doi ani, Micle şi Eminescu şi-au scris scrisori de amor. Prima scrisoare oficială i-a adresat-o în 1874, în perioada în care el lua parte la seratele literare organizate de Micle.
„Îngerul meu blond, Te-aş acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de faţă; aş face-o în gând, dacă n-aş fi atât de gelos precum sunt”, îi scria Eminescu femeii iubite.
În 1877, Eminescu s-a mutat la Bucureşti. După moartea lui Ștefan Micle, în 1879, nimic nu mai părea să stea în calea fericii lor şi chiar îşi făceau planuri de căsătorie. Totuşi, au apărut problemele financiare, reproşurile şi ameninţările de gelozie.
Gest dictat de gelozie
Pentru a-l face gelos, Veronica i-a spus că a avut o aventură cu Ion Luca Caragiale. Poetul a fost distrus de această veste, mai ales că între el şi Caragiale exista o prietenie sinceră. „Eminescu nu prea răspundea la epistolele Veronicăi, deşi scrisorile ei erau ardente. („cît pentru mine, tu eşti şi vei fi pururea iubitul meu ideal”, îi notifica la 7 noiembrie 1879). Îl chema la Iaşi insistent. Dar el nu venea, inclusiv la banchetul aniversar al Junimii. Şi, brusc, uşurateca Veronica, plictisită să-l tot aştepte pe Eminescu, îl întîlneşte la Iasi pe Caragiale, între care se înfiripă o relatie sentimentală, cum să-i spun? – corporală. Se pare că Eminescu a aflat – viitorul dramaturg nu făcea secrete din cuceririle sale – şi relatiile epistolare parcurg o perioadă glacială, ea ameninţîndu-l pe Eminescu, la 27 iunie 1880, că într-o lună îi va distruge scrisorile”, scria Zigu Ornea în România Literară.
Micle îl cunoscuse pe Caragiale în perioada când acesta lucra la ”Timpul”. Îi făcuse cunoştinţă chiar Eminescu. Caragiale a fost numit o scurtă perioadă revizor şcolar, în Moldova. Deşi prieten al lui Eminescu, Caragiale ar fi curtat-o insistent pe Veronica Micle şi l-a criticat pe poet, într-o perioadă în care cei doi erau certaţi. Dezamăgită de infidelităţile şi indiferenţa lui Eminescu, ea i-a cedat lui Caragiale şi au petrecut o noapte de amor.
Eminescu a aflat de această infidelitate de la Titu Maiorescu. Potrivit acestuia, poetul ar fi spus „Canalia!” la aflarea veştii că a fost înşelat.
Din cauza infidelităţii ei, Eminescu şi Micle s-au despărţit. În 1889, poetul murit, iar la înmormântare a venit și Veronica Micle, care i-a pus pe piept un buchet de nu-mă-uita. Neputând supraviețui suferinței prilejuită de moartea lui, Veronica Micle a intrat în depresie, retrăgându-se la Mănăstirea Văratec. În acelaşi an în care a murit Eminescu, Veronica Micle a ales să încheie socotelile cu viaţa înghițind o sticlă cu arsenic. Durerea pierderii lui Eminescu a fost prea mare pentru ea, alegând să fie alături de poet în nemurire.
Citeşte şi: Scrisori de dragoste cu parfum de altădată. Ce îi scria Eminescu Veronicăi Micle
Foto: Historia, Pixabay
