Surditatea și alte boli de care Ludwig van Beethoven a suferit i-au intrigat mult timp pe istorici și pe oamenii de știință. Analizele ADN au permis aflarea cauzei surdităţii sale.
Ludwig van Beethoven (1770 – 1827) a fost un compozitor german de muzică clasică și romantică. Este considerat unanim ca unul dintre cei mai mari compozitori din toate timpurile. Faimos pentru cele nouă simfonii, concerte pentru pian, sonate pentru pian și cvartete pentru coarde, Beethoven a fost un inovator și unul dintre cei mai influenţi compozitori din istoria muzicii.
Surditatea, un handicap pentru un compozitor
În 1798, Beethoven constata că auzul său slăbea pe zi ce trece, iar medicii aveau să confirme diagnosticul de surditate. În 1818 avea surditate totală şi ajunsese că comunice cu apropiaţii prin caiete de conversaţii. Din fericire, creaţia artistică nu i-a fost afectată de această infirmitate.
Beethoven considera că pentru un muzician, surditatea este un „handicap teribil”. Compozitorul şi-a expus traumele produse de surditate într-o scrisoare numită „Testamentul din Heiligenstadt”. Această scrisoare era adresată fraţilor săi, însă nu a apucat să le-o trimită niciodată. Scrisoarea conținea gânduri sumbre: „Pentru mine nu poate exista nicio plăcere în societatea umană, nicio conversație inteligentă, nicio încredere reciprocă. Trebuie să trăiesc ca un proscris”. S-ar fi gândit chiar şi la sinucidere, însă muzica a fost cea care l-a menţinut în viaţă: „Mi se părea imposibil să părăsesc lumea până nu am îndeplinit tot ceea ce era destinat să fac”, scria Beethoven.
De asemenea, compozitorul a mai avut şi hepatita B şi tulburări gastro-intestinale.
Plumbul, posibila cauză a pierderii auzului
Un studiu publicat în mai 2024 în revista Clinical Chemistry fac lumină în ceea ce pare a fi cauza probabilă a surdităţii lui Beethoven. Se pare că ingerarea de alimente şi băuturi contaminate cu plumb ar putea fi cauza probabilă a pierderii auzului.
Încă din 2007, cercetătorii austrieci au descoperit o mare cantitate de plumb în urma analizei unei suviţe care ar fi aparţinut marelui compozitor. S-a dovedit însă că părului nu era al său, ci al unei femei. Din fericire, au fost analizate probe de păr care i-au apaţinut în realitate. În urma analizei ADN din 2024, s-a descoperit că părul compozitorului conţineau niveluri alarmant de mari de plumb, mercur și arsenic.
Potrivit cercetătorilor, nivelul prea mare de plumb ar explica, în parte, tulburările de care a suferit compozitorul. „Asemenea concentrații de plumb sunt, de obicei, asociate cu probleme gastro-intestinale și renale și cu pierderea auzului, dar nu sunt considerate suficient de mari pentru a fi singura cauză a decesului.”
Se pare că plumbul ar fi provenit din tratamentele urmate de compozitor, precum şi din vinul şi peştele pe care el le-a consumat. Pe vremea lui, vinul era adesea îndulcit cu acetat de plumb, iar peștele de Dunăre era probabil și el puternic contaminat.
@drenate
