Modă relativ recentă în lumea occidentală, jocul are o istorie veche de câteva secole. Kendama este cunoscut şi practicat în Japonia de sute de ani.
Originea jocului Kendama se pierde în negura istoriei. În Franţa, la începutul secolului al XVI-lea, jocul era cunoscut ca bilboquet şi era popular mai ales în rândul aristrocraţilor. Un bilboquet era format dintr-un mâner şi o singură cupă în care era prinsă bila. Se pare că însuşi regele Henric al III-lea al Franţei era un mare adept al acestui joc.
Kendama a ajuns în Japonia prin Drumul Mătăsii în timpul perioadei Edo (1603 – 1868), prin anul 1777 sau 1778. Mai exact, a fost adus în Nagasaki, singurul oraş japonez deschis comerţului cu străinătatea în acele vremuri.
În era Meiji (1868 – 1912), Ministerul Educaţiei din Japonia a organizat un concurs la care puteau participa copiii din şcolile generale. Treptat, jocul a devenit popular şi în rândul adulţilor.
Hamaji Egusa, un locuitor din Hiroshima, a cerut patentul unei jucării de tip bilă şi cupă, pe care l-a obţinut în 1920. În era Taisho (1912 – 1926), predecesorul jocului pe care îl cunoaştem astăzi începuse să fie comercializat, fiind numit „Mingea Nichigetsu”, adică mingea soare şi lună. Jucăria s-a bucurat de un succes enorm, iar în era Showa (1926 – 1989) au apărut numeroase tipuri de kendama.
După cel de-al Doilea Război Mondial, a început să fie vândut alături de alte jocuri populare precum menko, bidama şi beigoma.
În 1975, Fujiwara Issei, autor de cărţi pentru copii, a înfiinţat Asociaţia Japoneză de Kendama, în cadrul căreia, printre altele, au fost create reguli ale jocului în timpul competiţiilor şi sistem propriu de clasamente. Astfel, kendama a crescut în popularitate şi a devenit sport competiţional. În Japonia există turnee la care iau parte atât elevii, cât şi adulţii. De cele mai multe ori, kendama se joacă într-o atmosferă calmă, liniştea fiind necesară pentru concentrarea jucătorilor. În prezent, jocul face parte din cultura tradiţională japoneză.
Asociaţia Japoneză de Kendama, care organizează competiţii de profil încă din 1979, recomandă jocul persoanelor de toate vârstele, inclusiv pensionarilor.
După anul 2000, jocul a devenit popular şi în afara Japoniei, mai ales în SUA şi Marea Britanie, unde au apărut diverse asociaţii care aveau ca scop promovarea lui. Asociaţia Britanică de Kendama este prima organizaţie care a ţinut o competiţie de profil în afara Japoniei. În 2014, s-a ţinut primul Campionat Mondial de Kendama la Hatsukaichi, Japonia. De altfel, se consideră că oraşul Hatsukaichi este locul de naştere al kendamei moderne.
Ce este şi cum se joacă
Un joc kendama este, cel mai adesea, fabricat din lemn (fag), dar poate fi şi din diverse alte materiale precum plasticul. Are în componenţă: o cupă de bază (Chuzara), un mâner (Ken), o cupă mică (Kozara) şi una mare (Ozara), un ac (Kensaki) şi o bilă (Tama).
Jocul presupune aruncarea bilei ataşate cu o aţă şi prinderea ei în ac sau într-una din cele trei cupe. Sunt sute de tehnici de prindere, pe care jucătorii pasionaţi le cunosc şi pe care le etalează în cadrul concursurilor şi nu numai. Jucătorul trebuie să îţi coordoneze mişcările corpului şi să se concentreze pentru prinderea bilei.
@drenate. Foto: Wikipedia
