De ce s-ar preface cineva că este bolnav? S-ar putea crede că pentru a obţine concediu medical, dar sindromul Münchausen este mai mult de atât. Această tulburare mintală este dificil de detectat, diagnosticat și tratat. Persoanele cu sindromul Münchausen au o putere de convingere foarte mare şi chiar îi pot păcăli inclusiv pe medici şi psihologi.
Sindromul Münchausen este o tulburare mintală caracterizată prin simularea unei boli. Aceasta include imitarea unei stări de îmbolnăvire sau simularea deliberată a simptomelor unor tulburări fizice, emoționale sau cognitive.
Sindromul se numeşte astfel după aristocratul german din secolul al XVIII-lea, baronul Münchhausen, care a devenit faimos pentru poveștile sale incredibile despre viața și aventurile sale.
Simptome psihologice şi fizice
Persoanele cu acest sindrom pot pretinde că suferă de probleme de sănătate mintală. De exemplu, pot spune că aud voci, văd lucruri sau sunt deprimate.
De asemenea, se pot plânge și de simptome fizice, cum ar fi dureri în anumite zone ale corpului, inclusiv organe, mușchi, oase și articulații.
Unele simptome nu sunt ușor de dovedit sau de infirmat și, prin urmare, pot fi ușor de „falsificat”. Acestea includ probleme de vedere, slăbiciune, dureri musculare.
Chiar dacă majoritatea acestor simptome sunt simulate, nu este neobișnuit ca acestea să fie autoprovocate. Unii pot merge mai departe şi pot să adauge sânge în urină, să se taie sau să se ardă, să provoace infectarea unei răni, să se deshidrateze în mod deliberat sau să se otrăvească.
Cauzele sunt multiple
Sindromul Münchausen este o tulburare mintală complexă. Mulți factori pot contribui la dezvoltarea acestui sindrom, inclusiv traume emoționale sau boli din copilărie.
Neglijarea sau abandonul din partea părinților poate fi unul dintre motivele pentru care o persoană dezvoltă acest sindrom la vârsta adultă.
Persoanele cu acest sindrom sunt predispuse să se îmbolnăvească singure ca formă de pedeapsă, deoarece se simt inutile. De asemenea, vor să fie importante, să se afle în centrul atenţiei, ceea ce îi determină să arate vulnerabilitate.
Un alt motiv este nevoia de a încredinţa cuiva nevoia de a fi îngrijit.
O tulburare de personalitate (borderline, narcisismul) poate fi, de asemenea, cauza sindromului Münchausen. Acest tip de tulburare afectează gândirea și comportamentul unei persoane diferit: interpretarea rolului de „persoană bolnavă” este o identitate specifică pe care aceasta ar dori să și-o asume.
Diagnosticul şi tratamentul, reale provocări
Persoanele cu sindromul Münchausen sunt foarte dificil de diagnosticat. Acest lucru este valabil mai ales pentru că sunt într-adevăr foarte pricepute la manipulare. În plus, au, de obicei, o înțelegere profundă a terminologiei medicale, a bolilor și tratamentelor, precum și dorința de a efectua proceduri medicale (de exemplu, o operație).
La fel ca în cazul diagnosticului, tratarea unei persoane cu sindrom Münchausen nu este ușoară. Acest lucru se datorează în principal faptului că pacientul neagă că îl are și nu cooperează pentru a fi tratat.
Psihoterapia, mai ales terapia cognitiv-comportamentală, este indicată persoanelor cu sindrom Münchausen.
@drenate. Foto: Unsplash
