Formate de-a lungul a mii de ani, în urma unor fenomene geologice interesante, întinderile de nisip formează peisaje incredibile, aproape ireale, în diverse colțuri ale planetei. Frumusețea lor atrage anual zeci de mii de turiști.
Salar de Uyuni, Bolivia
Situat în sud-vestul Boliviei, Salar de Uyuni este cel mai cunoscut și cel mai mare deșert de sare din lume. Aflat la o altitudine de 3.665 de metri, deșertul se întinde pe o suprafață de 10.582 de kilometri pătrați. Stratul de la suprafață are o grosime de 40 de metri, iar alternanța sare – gheață formează un fascinant peisaj, care dă impresia că pământul se întâlnește cu cerul. Frumusețea ireală a acestei imagini explică de ce deșertul de sare Salar de Uyuni a devenit o importantă destinație turistică, fiind vizitat anual de aproape 60.000 de turiști.
În vreme ce stratul de la suprafață este alcătuit, în principal, din clorură de sodiu, dedesubt se află numeroase rezerve de litiu. Mai exact, aici se află aproape 70% din rezervele de litiu din lume. Salar de Uyuni a luat naștere prin uscarea progresivă a lacului preistoric Minchin, care ocupa această regiune a Boliviei. Minchin mai are însă două rămășițe, mai exact, două lacuri mai mici: Uru Uru și Poopo. Modificările climatice au dus la diminuarea volumului de apă. Deșertul nu este locuit de oameni, fiind lipsit și de vegetație.
Câmpia de sare Bonneville, SUA
În nord-vestul statului Utah, SUA, se află câmpia de sare Bonneville, care ocupă o suprafață de 260 de kilometri pătrați. Este cea mai mare dintre întinderile de sare situate la vest de Marele Lac Sărat. Câmpia de sare s-a format în urma evaporării lacului străvechi cu același nume, lucru produs după Ultima Eră Glaciară.
În unele locuri, stratul de sare depășește grosimea de 1,50 metri, cantitatea totală de sare fiind de aproape 147 de milioane de tone. În afara clorurii de sodiu, întinderea mai are în compoziție și alte substanțe, cum este potasiul. Iarna, câmpia este acoperită de un strat de apă, care se evaporă primăvara și vara. Condițiile sunt neprielnice oricăror forme de viață. Câmpia de sare este cunoscută automobiliștilor pentru cursele de viteză organizate aici (Bonneville Speedway) începând din anul 1914.
Deșertul Salinas Grandes, Argentina
Ca mărime, Salinas Grandes din Argentina este al doilea din lume, după Salar de Uyuni. Întinsă pe o suprafață de 6.000 de kilometri pătrați, la o altitudine de 3.415 metri, această câmpie de sare se află între provinciile Salta și Jujuy. Activitatea geologică din zonă a dus la formarea unor peisaje care taie respirația. La fel ca și în cazul celorlalte câmpii de sare, Salinas Grandes a luat naștere după uscarea unui lac sărat. Încă din perioada prehispanică, generații la rând au extras de aici sare, despre care se spunea că are o puritate superioară. Chiar și în zilele noastre, de aici se extrage sare prin metode tradiționale.
O altă întindere de sare din Argentina este câmpia Arizaro, din nord-vestul țării, la granița cu Chile. Acoperă o suprafață de 1.600 de kilometri pătrați, la o altitudine de 3.443 de metri, fiind, ca mărime, al șaselea deșert de sare din lume și al doilea din Argentina, după Salinas Grandes. În afară de zăcămintele de sare, în Arizaro întâlnim și depozite de fier, cupru și onyx. Pentru localnici, Arizaro este cunoscut ca și „cimititul vulturilor”. Acest nume face referire la un fenomen petrecut în zonă. Adesea, în timpul zborului, vulturii care trec deasupra deșertului de sare mor, hoiturile fiind sursă de hrană pentru celelalte păsări.
Albia de sare Etosha, Namibia
O altă fascinantă întindere de sare este cea inclusă în Parcul Național Etosha, ocupând un sfert din suprafața acestuia, adică aproape 4.800 kilometri pătrați. Se află la o altitudine de 1.030 metri și este cea mai mare întindere de sare din Africa, fiind vizibilă și din spațiu. Albia de sare s-a format acum mii de ani, în urma uscării unui lac imens și adânc alimentat de râul Kunene, izvorât din Angola. În urma activității tectonice, cursul de apă și-a modificat traseul, ceea ce a dus la uscarea lacului, acum 16.000 de ani. Din apa evaporată a rămas o crustă de sare, iar din loc în loc există alge care dau întinderii o nuanță verzuie. În sezonul ploios, câmpia se umple de apă, iar lacul format atrage animalele din Parcul Național. Printre animalele întâlnite aici se numără rinocerii, zebrele, leii, girafele și elefanții. De altfel, Parcul Național Etosha este cunoscut și ca „paradisul animelelor”. Europenii au aflat de existența câmpiei de sare în 1851, când a fost descoperită, în cadrul unei expediții, de Sir Francis Galton și Charles Andersson.
Foto: Pixabay/Unsplash
