Chiar dacă nu mai vorbim de ea la timpul prezent, actriţa Audrey Hepburn a rămas vie în memoria multora dintre noi. Aleasă în 2014 cea mai frumoasă femeie din ultimii 50 de ani, ea a fost considerată un adevărat simbol al eleganţei şi al feminităţii, fiind, de asemenea, şi una dintre cele mai îndrăgite persoanlităţi.
Actriţa care ne-a încântat cu „Mic dejun la Tiffany” are şi o interesantă poveste de viaţă. Replicile sale, „Eleganţa este singura frumuseţe care nu se ofileşte” sau „Frumuseţea unei femei creşte cu anii”, au rămas adevărate repere pentru personalitatea sa memorabilă, publicul aducându-şi-o aminte şi astăzi pentru distincţia sa.
Născută pe 4 mai 1929 în Belgia, Audrey Hepburn a fost fiica unui fost consul onorific britanic în Indiile Olandeze de Est, Joseph Victor Anthony Ruston, şi a baronesei olandeze Ella van Heemstra. După divorţul părinţilor săi (1935), Audrey a urmat o şcoală de fete din Kent, Marea Britanie. Copilăria destul de grea a marcat-o şi, în acelaşi timp, a ajutat-o să răzbească în viaţă.
În 1939 s-a mutat împreună cu mama sa în Olanda, la Arnhem, unde a studiat Conservatorul. Vorbea fluent olandeza, engleza, franceza, italiana şi spaniola şi s-a dedicat baletului, care a ajutat-o să îşi pună în valoare graţia şi feminitatea. După terminarea războiului a lucrat ca model pentru a se întreţine. A renunţat la balet în favoarea actoriei, jucând în muzicaluri şi în filme britanice, unde a primit roluri secundare. A debutat pe scenă cu rolul de coristă în comedia muzicală „High Button Shoes”, după care au urmat „Sauce Tartare” (1949) şi „Sauce Piquante”. Ca recunoaştere a talentului său i s-a oferit posibilitatea de a juca pe Broaway, la New York, cu spectacolul „Gigi” (1951). Pe Broaway a impresionat şi cu rolul din „Ondine” (1954), care i-a adus un Premiu Tony.
Rolurile memorabile
Audrey Hepburn avea să cunoască succesul internaţional cu filmul „Vacanţă la Roma” (1953), unde l-a avut ca partener pe Gregory Peck. Ea interpretează rolul unei prinţese care evadează la Roma pe cont propriu, departe de obligaţiile regale. Prestaţia sa a fost apreciată şi de critică, primind trei premii importante: Oscar, Globul de Aur şi BAFTA. A urmat „Sabrina” (1954), unde a jucat alături de William Holden şi Humphrey Bogart, rol pentru care a primit o nominalizare la Oscar. Cariera sa era în plină ascensiune şi toată lumea vorbea la superlativ despre ea, confirmându-şi talentul cu rolurile din filmele „Război şi pace” (1956), „Dragoste de după-amiază” (1957) şi „Povestea unei călugăriţe” (1959).
Însă rolul său memorabil este cel din „Mic dejun la Tiffany” (1961), pentru care a fost nominalizată la Oscar. Bazat de romanul scriitorului Truman Capote, filmul prezintă povestea unei tinere fermecătoare, Holly Golightly (Hepburn), care adoră să îşi petreacă timpul în compania bărbaţilor bogaţi, de la care primeşte cadouri şi bani. Îşi umple timpul participând la petreceri din lumea bună, sperând că într-o zi se va căsători cu un bărbat înstărit. Povestea se complică după ce îl cunoaşte pe Paul, un scriitor aspirant, care, la rândul lui, este întreţinut de o femeie mai în vârstă, dar bogată. Idila care se înfiripă între ei pare să ameninţe stilul de viaţă cu care ei erau obişnuiţi. Este celebră şi peste ani imaginea în care actriţa apare în rochia neagră, cu ţigareta în mână.
Memorabilă este şi interpretarea din „My Fair Lady”, o adaptare după piesa de teatru „Pygmalion” de George Bernard Shaw. În acest film, interpretează rolul Eliza Doolittle, o vânzătoare de flori cu pronunţie defectuoasă, pe care un profesor de fonetică, Henry Higgins, îşi propune să o „corecteze” astfel încât să pară ducesă.
Contrar imaginii pe care o avem despre starurile de la Hollywood, Audrey Hepburn s-a considerat un anti-star, adorând să se dedice acţiunilor de ajutorare a copiilor, bolnavilor şi oamenilor săraci.
Simbol al eleganţei, actriţa a apărut şi în multe campanii publicitare. Rochia sa neagră din filmul „Mic dejun la Tiffany” a fost vândută la licitaţie cu peste 462.000 de lire sterline. După apariţia pe coperta revistei „Time”, ea a impus stilul care avea să îi poarte numele.
În ultima parte a vieţii, actriţa s-a dedicat muncii umanitare, ca ambasadoare a bunăvoinţei din partea UNICEF. Între 1988 şi 1992 s-a implicat în misiuni umanitare în comunităţile din Africa, Asia şi America de Sud. Ca o recunoaştere a muncii sale în acest domeniu, a fost răsplătită cu Medalia Umanităţii. Actriţa a fost căsătorită de două ori, cu actorul Mel Ferrer, cu care a avut un băiat, Sean, şi cu medicul Andrea Dotii, cu care a avut tot un fiu, Lucca. S-a stins din viaţă pe 20 ianuarie 1993, din cauza cancerului intestinal.
