Multe boli poartă numele celor care le-au identificat şi descris prima dată, câteva dintre cele mai elocvente exemple fiind bolile Alzheimer şi Parkinson. Acest lucru este o adevărată încununare a muncii specialiştilor care au făcut descoperiri remarcabile în medicină.
Boala Parkinson
Afecţiune degenerativă cauzată de distrugerea progresivă a neuronilor, boala Parkinson se manifestă prin simtome precum gesturile rigide şi necontrolate, tremor şi instabilitate. Această afecţiune poartă numele celui care a identificat-o şi a descris-o, doctorul James Parkinson. Născut în 1755 la Londra, James Parkinson a fost o personalitate multidisciplinară, fiind nu doar medic, ci şi geolog, paleontolog şi om politic. Savantul a revoluţionat lumea neurologiei în 1817, când a descris boala care îi poartă numele, necunoscută până la el. Medicul a numit atunci boala paralizie agitantă, iar decizia ca afecţiunea să poarte numele său a aparţinut neurologului francez Jean-Martin Charcot. În 1817, James Parkinson a publicat un articol în care a descris clar şi detaliat cazurile a şase pacienţi care prezentau semnele acestei afecţiuni. Ca un fapt inedit, medicul nu a examinat decît unul dintre aceşti pacienţi, celelalte observaţii ale sale fiind bazate pe experienţa sa medicală. Ziua de naştere a medicului, 11 aprilie, a fos aleasă ca zi mondială de luptă împotriva bolii Parkinson.
La nivel mondial, peste şase milioane de oameni sunt diagnosticaţi cu boala Parkinson. Din păcate, nu există tratament care să vindece această afecţiune şi nici metode de diagnostic timpuriu. Medicamentele şi stilul de viaţă ajută la atenuarea simptomelor.
Boala Alzeimer
Afecţiune neurodegenerativă, boala Alzheimer afectează celulele creierului şi pe cele ale coloanei vertebrale, lucru ce duce la deteriorarea progresivă a funcţiilor cognitive, precum memoria şi percepţia. Cel care a descris prima dată această boală este Alois Alzheimer, psihiatru şi neuropatolog german. Născut în 1864 la Marktbreit, Bavaria, Alois Alzheimer a fost preocupat de studierea bolnavilor psihici şi epileptici, propunând metode mai blânde pentru calmarea acestora (băile calde, plimbările în aer liber) în locul celor rigide folosite pînă la el. Medicul a aprofundat studiul creierului şi patologia sistemului nervos. A publicat şase volume de „Studii histologice şi histopatologice ale cortexului cerebral” (1906 – 1918) şi a fost preocupat de afecţiuni psihice precum depresia maniacală şi schizofrenia. Medicul avea să devină celebru după ce, în 1901, a fost atras de un caz particular, cel al unei paciente de 51 de ani, care avea modificări de comportament şi de memorie, simptome care apar de obicei la persoanele cu vîrsta peste 70 de ani, fiind asociate cu bătrîneţea. Studiind mai mult cazul, medicul avea să o diagnosticheze cu demenţă presenilă. În 1906, femeia a murit, iar autopsia a arătat o micşorare a masei creierului. Cazul ei a fost prezentat la o conferinţă a psihiatrilor, unde s-a deznbătut atrofia difuză presenilă a creierului. Apoi, la propunerea medicului Emil Kraepelin, afecţiunea a luat numele sub care o cunoaştem astăzi, boala Alzheimer.
Limfomul Hodgkin
Formă de cancer limfatic, limfomul Hodgkin se manifestă prin simptome precum febra inexplicabilă, transpiraţia nocturnă, umflături la nivelul ganglionilor şi slăbire accentuată. Boala afectează nodulii limfatici de la gât, axile şi zona inghinală. Afecţiunea poartă numele celui care a descoperit-o, Thomas Hodgkin, lucru ce se petrecea în anul 1832. Pe atunci, Hodgkin descria într-un articol boala ca hipertrofie a sistemului limfatic de etiologie necunoscută. Medicul britanic Thomas Hodgkin este considerat unul dintre cei mai buni anatomopatologi ai timpului său şi un pionier al profilaxiei.
Sindromul Tourette
Boală neuropsihiatrică diagnosticată în copilărie, sindromul Tourette se manifestă prin ticuri vocale şi musculare, prin repetarea unor mişcări precum clipitul, grimasele şi ridicarea umerilor. Cauzele bolii nu sunt cunoscute în întregime, dar se crede că moştenirea genetică ar fi implicată. Afecţiunea poartă numele celui care a descris-o, Georges Gilles de la Tourette (1857 – 1904), medic francez. În timpul studiilor medicale, el s-a dedicat în mod special studiului psihoterapiei, isteriei şi hipnozei. În 1884, medicul a descris simptomele bolii care îi poartă numele la nouă pacienţi, el vorbind atunci despre „bola ticurilor”. Neurologul Jean-Martin Charcot este cel care i-a dat acestei boli numele lui Tourette.
Foto pixabay
