Peste tot în lume există locuri părăsite, din motive diverse. În Franța există cel puțin cinci sate care au fost părăsite cu mulți ani în urmă, multe dintre ele din cauza războaielor.
Oradour-sur-Glane
La 10 iunie 1944, în timp ce înainta spre nord, către Normandia, după debarcarea Aliaților, o unitate a diviziei SS a năvălit în Oradour-sur-Glane. Bărbații au fost împușcați în hambare, în timp ce femeile și copiii au fost încuiați în biserică, aceasta fiind incendiată la scurt timp după aceea. În total, 643 de persoane și-au pierdut viața în acest masacru care a zguduit profund întreaga națiune.
După război, generalul de Gaulle a decis ca satul distrus să nu fie reconstruit; în schimb, în apropiere a fost ridicată o localitate nouă pentru a-i găzdui pe supraviețuitori. Ruinele au fost păstrate în starea lor originală, ca mărturie a crimei și ca memorial național. Vestigiile sunt încă vizibile – caroserii ruginite de mașini, linii de tramvai, fațade distruse și obiecte cotidiene – toate rămase captive în haosul lunii iunie 1944.
Goussainville-Vieux Pays
La doar câțiva kilometri de Paris, Goussainville-Vieux Pays (Val-d’Oise) oferă o priveliște neobișnuită: cea a unui sat încremenit în timp, situat chiar lângă un aeroport. Nenorocirile de aici au început odată cu prăbușirea unui avion Tupolev Tu-144 în 1973, în timpul Salonului Aeronautic de la Paris; aparatul de zbor s-a prăbușit direct peste casele din sat, ucigând opt persoane aflate la sol.
Apoi, în 1974, deschiderea aeroportului Roissy a dat lovitura de grație. Avioanele survolau zona la altitudini foarte joase, iar zgomotul devenise asurzitor și continuu. Treptat, locuitorii și comercianții au părăsit zona.
Cumières-le-Mort-Homme
În timpul Bătăliei de la Verdun (1916–1917), micul sat Cumières-le-Mort-Homme, situat în departamentul Meuse, a fost literalmente aruncat în aer de bombardamentele franceze și germane.
Peisajul poartă încă cicatricile conflictului: teren răvășit, sol plin de schije și vegetație care recucerește ruinele. Bornele marchează amplasamentul fostelor străzi și case, asemenea unei hărți-fantomă suprapuse peste teritoriu. Aici, absența nu este rezultatul uitării, ci o alegere deliberată: aceea de a păstra vie memoria unei distrugeri totale.
Celles
Situat în departamentul Hérault, pe malul lacului Salagou, Celles a cunoscut o schimbare dramatică a destinului la sfârșitul anilor ’60. Statul a inițiat un proiect de construire a unui baraj, menit să controleze inundațiile și să susțină irigațiile agricole.
Locuitorii au fost expropriați și au părăsit satul, care urma să fie înghițit de ape. Totuși, nivelul apei nu a crescut niciodată atât de mult pe cât se anticipase; s-a oprit cu trei metri sub pragul celor mai joase intrări în case. Rezultatul? Satul a rămas neatins de ape – abandonat, dar intact – într-o stare de incertitudine cauzată de un proiect care nu s-a concretizat niciodată.
Celles s-a transformat într-un fel de tablou încremenit în timp. În ultimii ani, un proiect de revitalizare a permis noilor locuitori să se stabilească treptat aici.
Courbefy
Cătun dominat de ruinele unui castel medieval, Courbefy se află de secole într-un declin implacabil. Exodul rural din anii ’60 și ’70 i-a dat lovitura de grație. Rămas abandonat, a devenit un ansamblu de case părăsite în inima regiunii Limousin.
Într-un demers neobișnuit, întregul sat a fost scos la licitație în 2012 și vândut cu 520.000 de euro unui fotograf sud-coreean, care a anunțat planuri ce îmbinau rezidențele artistice, ecoturismul și dezvoltarea culturală.
Courbefy a atras pentru scurt timp atenția presei, însă niciun proiect major nu s-a concretizat vreodată. De la decesul proprietarului, survenit în 2014, locul a rămas închis și inaccesibil, continuându-și lenta degradare.
@drenate. Foto: Wikipedia Commons
