Una dintre cele mai vechi forme de divertisment este circul. Generații întregi au fost fascinate de arena circului, cu tot ce înseamnă ea, de la acrobații la saltimbanci, animale dresate și clovni.
Originile circului sunt străvechi. Acum 5.000 de ani, chinezii organizau numere de acrobație, iar în urmă cu 3.000 de ani, egiptenii aveau parade cu animale sălbatice din Africa (lei, elefanți). Și în Grecia erau organizate astfel de parade în teatrele din aer liber.
La romani, jocurile organizate pentru a distra publicul au căpătat numele „circ”. De altfel, pentru romani, jocurile din arena circului au reprezentat o formă importantă de spectacol. De la romani avem expresia „pâine și circ” (panem et circenses), care face referire la obiceiul împăratului de a oferi pâine oamenilor simpli înainte de un spectacol de circ.
Evul Mediu a reprezentat perioada de glorie a saltimbancilor. Circarii cutreierau Europa, dar, în acea perioadă, numerele de acrobaţie erau asociate cu vrăjitoria.
Philip Astley, părintele circului modern
Circul, aşa cum îl ştim în zilele noastre, a fost creat de Philip Astley (1742 – 1814). Născut în Anglia, el a fost pasionat de cai încă din copilărie şi a făcut parte dintr-un regiment de cavalerie. În timp ce galopa într-un spațiu rotund, Astley a observat că poate face unele acrobații.
Se consideră că momentul apariţiei circului modern este considerată 9 ianuarie 1768. După această dată, Philip a organizat numere de acrobații și diverse reprezentații de circ într-un amfiteatru construit la indicațiile lui, adică arena din zilele noastre. Aici se puneau în scenă numere de echitație, de magie, dresură de cai și pantomimă.
Chiar şi regele George al III-lea al Angliei a fost fascinat de acrobațiile din arenă organizate la indicaţiile lui Philip Astley. Veștile despre circul englez au ajuns și în Franța, la curtea regelui Ludovic al XV-lea, unde Astley a susținut o reprezentație.
La Londra primul circ acoperit s-a construit în anul 1780, unde spectatorii au putut admira numerele clovnilor, acrobații, dresură de cai și de câini.
La Paris un astfel de circ – Cirque Olympique – s-a deschis în 1783, în urma colaborării dintre Astley și Antonio Franconi.
Din Anglia, circul a ajuns în lumea întreagă
Oamenii de pretutindeni aveau să fie fascinaţi de universul circului, după ce această formă de divertisment a fost răspândită în lumea întreagă de inițiatori precum Louis Soullier, Jaques Tournaire și Giuseppe Chiarini. Astfel, circul a fost dus în Australia, India, China, Rusia și America Latină.
În SUA, primul circ a apărut în anul 1793, în Philadelphia, cu ajutorul britanicului John Bill Ricketts. În secolul al XIX-lea, de la Havana până la Montreal au loc reprezentații organizate de Circul lui Pepin și Brechard. În acea perioadă, circurile erau şi o bună afacere.
William Cameron Coup a lansat trenul-circ, care circula din oraș în oraș pentru a-i încânta pe oameni cu magia și acrobația. Circul a luat o adevărată amploare și în Rusia, din anul 1950, circarii ruși efectuând numeroase turnee în lumea întreagă. De altfel, Circul de Stat din Moscova s-a bucurat mult timp de renume internațional. Acrobațiile din arena circului s-au diversificat și au ajuns la un nivel superior. Astfel, Circul Soarelui (Cirque du Soleil) este cunoscut pentru excelența în lumea acestei forme de divertisment.
În România, bazele primului circ profesionist au fost puse de Theodor Sidoli, în secolul al XIX-lea. În 1954 s-a înființat Circul de Stat, iar în prezent, cel mai cunoscut din țara noastră este Circul Globus.
@drenate. Foto: Unsplash
