Francezul Louis Braille (1809 – 1852) este creatorul alfabetului cu puncte în relief folosit şi în zilele noastre de persoanele cu deficienţe de vedere. Născut cu vederea normală, Braille a orbit în copilărie.
Louis Braille s-a născut la 4 ianuarie 1809 la Coupvray, un sat situat la o distanţă de 40 kilometri de Paris. Născut fără probleme de vedere, Louis avea să orbească în urma unei întâmplări nefericite care i-a marcat copilăria. Pe când avea trei ani, se juca în atelierul de pielărie al tatălui său, rănindu-se la un ochi cu un instrument pe care îl manevra. Rana formată i-a afectat ambii ochi, iar la scurt timp, micul Luis Braille şi-a pierdut vederea. În pofida acestui handicap, părinţii săi s-au asigurat că primeşte o educaţie bună. A urmat cursurile şcolii primare în localitatea natală. Tatăl său l-a învăţat alfabetul cu ajutorul unor cuie înfipte pe o planşă de lemn. Louis Braille şi-a continuat studiile la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători din Paris creat de Valentin Haüy, care şi-a dedicat activitatea instruirii persoanelor nevăzătoare. Braille s-a remarcat prin inteligenţa sa, iar la 19 ani ajungea să conducă această instituţie.
Pe atunci, persoanele nevăzătoare foloseau pentru a citi metoda ştanţării hârtiei inventată de Valentin Haüy, care consta în reproducerea în relief a literelor. Louis Braille şi-a dedicat o mare parte din timp încercând să găsească o metodă mai simplă pentru ca nevăzătorii să poată citi şi scrie.
În anul 1821, Braille a asistat la o prezentare făcută de Charles Barbier de la Serre, un ofiţer din armata franceză. Acesta şi-a expus sistemul de sonografie, care reprezenta sunetele cu ajutorul a 12 puncte în relief. Barbier pusese la punct un sistem de scriere aşa-zis nocturnă, pe care Nepoleon i l-a comandat. Scrierea lui Barbier folosea puncte ieşite în relief, iar soldaţii îl puteau folosi chiar şi pe întuneric. Sistemul său avea un cod de 12 puncte aranjate în două coloane de câte şase. Totuşi, pentru că era considerată complexă pentru armată, scrierea lui Barbier nu a fost popularizată. Braille a preluat modelul acestuia şi i-a adus îmbunătăţiri prin simplificare.
Codul Braille, instrument util pentru nevăzători
Din 1822, Braille a început să lucreze la elaborarea propriului cod pentru nevăzători. A a perfecţionat sistemul lui Barbier, reducând la şase numărul de puncte al codului acestuia. În 1825, a prezentat directorului institutului la care lucra o primă versiune a codului său.
Folosit şi astăzi de persoanele nevăzătoare din lumea întreagă, codul lui Braille include şase puncte pentru 63 de semne (sunete, litere, cifre şi note muzicale). Viteza de lectură folosind codul său era superioară în comparaţie cu cel al lui Barbier. În 1837, atelierul Institutului Regal al Tinerilor Nevăzători a editat prima carte care folosea codul Braille. A apărut şi tiparul Braille (1847), care a permis tipărirea de cărţi pentru nevăzători. Pentru scrierea în Braille se pot folosi inclusiv maşina de scris şi calculatorul.
Talentatul Braille avea însă o sănătate şubredă şi încă din 1835 au apărut primele simptome ale tuberculozei, care l-a răpus câţiva ani mai târziu. Din 1840, a început să predea doar lecţii de muzică.
Louis Braille s-a stins din viaţă la Paris, pe 6 ianuarie 1852, înconjurat de prietenii săi şi de fratele lui.
Foto: Pixabay, Wikipedia
