Dirijor şi compozitor român de muzică militară, Iosif Ivanovici a rămas cunoscut pentru celebrul vals „Valurile Dunării”, care a cucerit lumea întreagă. Succesul piesei a fost atât de mare încât creaţia sa a fost atribuită unor compozitori faimoşi precum Johann Strauss-fiul, autorul unui alt vals renumit, „Dunărea albastră”.
Iosif Ivanovici s-a născut în 1845 la Timişoara (potrivit unor cercetători, locul naşterii ar fi fost Alba Iulia). Ceea ce este însă sigur este faptul că Galaţiul a fost oraşul său de suflet, unde a trăit, şi-a exercitat profesia şi a compus. A intrat copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galaţi. Aici a luat lecţii de clarinet, iar la Iaşi a studiat muzica sub îndrumarea pedagogului Emil Lehr. Ivanovici a devenit apot dirijor de muzică militară. A creat valsuri, polci, cadriluri, mazurci, marşuri militare, precum şi piese pentru pian sau pentru voce.
Iosif Ivanovici a dirijat mai multe fanfare militare din ţară, de la Bucureşti şi Galaţi. A avansat până la gradul de inspector general al muzicii militare din România. Prin prisma funcţiilor deţinute, a intrat în contact cu Casa Regală a României şi a scris câteva lucrări pentru Palat, respectiv valsurile Farmecul Peleşului, Carmen Sylva, Balul Reginei, Carol Marş, Les adores, Souvenir de Sinaia.
„Regele valsului românesc”
În 1880, în timpul petrecut la conducerea muzicii Regimentului 6 Linie din Galaţi, a compus valsul care avea să facă ocolul pământului. Este vorba desigur despre „Valurile Dunării”, care a fost interpretat la Expoziţia Universală de la Paris din 1889, unde a câştigat premiul pentru compoziţie. Mai mult, a devenit imnul expoziţiei, care a marcat şi inaugurarea Turnului Eiffel.
Potrivit publicistului lugojean Cristian Ghinea, Iosif Ivanovici ar fi fost inspirat să compună renumitul său vals de Sara Fried, o domnişoară de origine evreiască din Lugoj. Compozitorul i-ar fi înmânat acesteia manuscrisul valsului, care a fost păstrat la sediul Comunităţii Evreieşti din Lugoj.
Drumurile vieţii i-au despărţit pe cei doi. Sara Fried s-a căsătorit tot cu un lugojean, cu care a avut trei copii. Iosiv Ivanovici a murit la Bucureşti în 1902, lăsând în urmă valsul nemuritor „Valurile Dunării”, alături de alte 350 de compoziţii. Piesa s-a bucurat de faimă internaţională, iar revista berlineză Die Musik l-a numit în 1903 pe Ivanovici „regele valsului românesc”.
A fost numit postmortem Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara.
@drenate
