Creator al unor personaje complexe, Gheorghe Dinică este autorul unor citate des utilizate în limbajul popular, una dintre cele mai cunoscute fiind: „Nu trage dom’ Semaca, sunt eu, Lascărică”. Despre actor, se spune că se impunea prin simpla sa prezenţă. A lucrat cu mari regizori precum Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier şi Nae Caranfil, care i-au pus în valoare multiplele faţetele actoriceşti.
Născut pe 1 ianuarie 1934 în Bucureşti, Gheorghe Dinică şi-a manifestat pasiunea faţă de actorie încă din adolescenţă. De la 17 ani, s-a alăturat unei trupe de amatori care punea în scenă, printre altele, piese de Shakespeare.
În 1957 a început să studieze la Institutul Naţional de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa renumitei Dina Cocea. După absolvire, a avut o carieră strălucită la marile teatre din Bucureşti: Teatrul de Comedie, Teatrul Bulandra şi Teatrul Naţional I.L. Caragiale.
Printre rolurile memorabile din piesele de teatrul în care a apărut, se numără cele din: „Gaiţele” (1978), „O scrisoare pierdută” (1979), „Aşteptându-l pe Godot” (1980), „Noaptea regilor” (1991), „Livada de vişini” (1992), „O noapte furtunoasă” (1997), „Take, Ianke şi Cadîr” (2001) şi „Incontestabila ipocrizie” (2006). Unul dintre cele mai iubite persoanje din teatru este Cadîr, unde i-a avut ca parteneri pe Marin Moraru şi Radu Beligan.
Filmele şi replicile faimoase
În cinematografie a debutat în 1963 cu rolul din „Străinul”. A interpretat mai ales roluri negative, dar acest lucru nu l-a împedicat să rămână întipărit în conştiinţa colectivă pentru talentul său.
Unul dintre primele roluri cu care s-a remarcat este Savu din filmul „Zidul” (1975), în regia lui Constantin Vaeni. De asemenea, a impresionat cu interpretarea liderului legionar Paraipan din „Un comisar acuză” (1974), peliculă regizată de Sergiu Nicolaescu, a cărei acţiune se petrece în 1940, când au avut loc masacrul de la Jilava şi asasinarea lui Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu.
În „Cu mâinile curate” (1972), a interpretat rolul gangsterului Lăscărică, autor al celebrei replici: „Nu trage dom’ Semaca, sunt eu Lascărică”.
În „Prin cenuşa imperiului” (1976), ecranizare după romanul „Jocul cu moartea” de Zaharia Stancu, Gheorghe Dinică a dat viaţă personajului Diplomatul, un tip care pretindea că a fost consul, dar care fusese, de fapt, „nene la o casă de fete”. Actorul, care se afla atunci în apogeul carierei, îşi reconfirma talentul printr-un rol negativ. În „Secretul lui Bachus” (1984), actorul este Gheorghe Cercel, un director de întreprindere îmbogăţit prin activităţi suspecte. Una dintre replicile sale celebre din acest film este „Cum se vede viaţa prin el? În roz”. În „Cel mai iubit dintre pământeni” (1992), a interpretat rolul şefului Securităţii, iar în „Începutul adevărului (Oglinda)”, a dat viaţă pe marele ecran ministrului Mihai Antonescu.
Memorabilă este şi interpretarea din „Filantropica” (2002), în regia lui Nae Caranfil, unde a rostit „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană!”. În această peliculă, actorul a interpretat rolul lui Pavel Pepe Puiuţ, şeful mafiei cerşetorilor din Bucureşti. Fost puşcăriaş, el a pus bazele unei reţele de cerşetori cărora le inventează fiecăruia câte o poveste. Replica este rostită într-un dialog cu Ovidiu (Mircea Diaconu), un profesor de română care vine să îi ceară 3.000 de dolari pentru a-şi impresiona iubita tinerică. „Aşa-mi ceri tu mie 3.000 de dolari, după câte te-am învăţat? Daţi-mi?! Te las corijent, domnule profesor. Pune mâna şi revezi materia din urmă. Vino la mine şi impresionează-mă, emoţionează-mă, stoarce-mi o lacrimă, vorbeşte-mi de săraca fetiţă cu chibrituri pe care vrei s-o ajuţi. Ce-i lipseşte ei? O blăniţă? Un apartamenţel?”
Gheorghe Dinică a avut şi numeroase apariţii în seriale de televiziune: „Lumini şi umbre” (1982), „Eroii n-au vârstă” (1984), „Inimă de ţigan” şi „Regina” (2008-2009).
Bogata activitate a actorului i-a adus şi numeroase premii, printre care: Premiul de excelenţă UNITER (1999), Premiul Special UCIN pentru rolul din „Filantropica”, Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F.
În afara carierei din teatru şi film, Gheorghe Dinică şi-a manifestat talentul şi în muzică, lansând melodii de petrecere în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu.
Gheorghe Dinică s-a stins din viaţă pe 10 noiembrie 2009, la vârsta de 75 de ani, în urma unui stop cardiac.
Foto: Uniter, adevarul.ro, TNB
Citeşte şi: Cabaretele celebre ale Parisului. Cum a apărut Moulin Rouge
