Cântăreaţă şi dansatoare, Josephine Baker, cunoscută şi ca „Perla Neagră”, a fost o atracţie exotică în Europa intebelică. Cea care avea să rămână cunoscută în istorie şi pentru acţiunile de spionaj a fost şi în România, unde a ţinut un spectacol la teatrul „Cărăbuş” din Bucureşti. Cel care i-a propus să vină în ţara noastră a fost chiar Constantin Tănase.
Cântăreaţă, dansatoare şi actriţă, Josephine Baker (1906 – 1975) s-a născut în Saint-Louis (Missouri), într-un ghetou, fiind fiica nelegitimă a unui producător de instrumente muzicale şi a unei spălătorese de culoare. Obişnuită cu rasismul încă din copilărie, a decis să părăsească SUA, stabilindu-se la Paris. În 1937, a obţinut cetăţenia franceză.
Exotică şi senzuală
Apariţia ei exotică nu putea lăsa pe nimeni indiferent şi probabil majoritatea oamenilor şi-o amintesc dansând nud, cu un tutu format din banane. Însuşi scriitorul Ernest Hemingway spunea despre ea că este „cea mai senzaţională femeie pe care a văzut-o vreodată”. La rândul lui, Picasso o descria ca „înaltă, cu pielea de culoarea cafelei, cu ochi de abanos, picioare de paradis şi un zâmbet mai presus de toate zâmbetele”. Baker fost cap de afiş al spectacolelor din clubul Folies Bergère.
Spioană pentru francezi
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Baker a făcut parte din Rezistenţa Franceză, obţinând pentru francezi informaţii importante despre clienţii germani sau francezi care ajungeau în barul unde ea îşi desfăşura activitatea. Mai mult, a pătruns în cercurile înalte, creând o reţea de sprijin a Rezistenţei Franceze condusă de însuşi Charles de Gaulle.
În 1940, după ce Germania a invadat Franţa, Baker a părăsit Parisul, stabilindu-se în castelul ei din Dordogne. Aici i-a adăpostit şi protejat pe luptătorii din Rezistenţa franceză. Şi-a asumat riscuri majore când soldaţii germani au venit să îi percheziţioneze castelul; i-a cucerit cu farmecele ei şi i-a convins să plece. Astfel, luptătorii din Rezistenţă au putut părăsi Franţa. Josephine Baker a susţinut şi spectacole gratuite în nordul Africii, pentru trupele Aliaţilor. În 1944, a fost primită la Paris ca o eroină. Pentru eforturile ei, a primit diverse decoraţii.
Spectacolul de la Bucureşti
Constantin Tănase, care a remarcat-o pe Josephine într-un spectacol pe care aceasta l-a susţinut la Paris i-a propus să vină şi în România. Ca o divă, exotica dansatoare a ajuns în ţară cu Orient Express, cel mai luxos tren al acelor timpuri.
În vara anului 1928, bucureştenii au avut ocazia să asiste la două spectacole ale sale. Oamenii au fost uimiţi de prezenţa sa exotică şi au rămas muţi de uimire când au văzut-o într-o promenadă pe Calea Victoriei, într-o caleaşcă trasă de un struţ.
Dansatoarea ceruse un onorariu exorbitant pentru acele vremuri: 100.000 de lei, conform presei acelor timpuri. Era, până atunci, cel mai mare contract pe care îl plătise vreun director de teatru din România. Tănase a mai angajat 16 dansatoare din Londra pentru a le învăţa pe ale noastre dansurile moderne.
Foto: Pixabay, Wikipedia
