Pe 24 iunie, sunt celebrate Sânzienele, moment care coincide cu pomenirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Cunoscută și sub denumirea de „Cap de vară” sau Drăgaica, Sânzienele sunt singura sărbătoare păgână admisă în calendarul creștin-ortodox.
Drăgaica sau Sânzienele este o sărbătoare cu origini dacice ori romane. În Ardeal se mai păstrează numele roman de Sancta Diana, în vreme ce în Oltenia și Muntenia se folosește numele de Drăgaica. Este o sărbătoare cu multe semnificații, atât creștine, cât și păgâne.
În tradiția populară românească, Sânzienele sunt creaturi mitice nocturne, sub forma unor fete frumoase, cu părul lung și blond, cu rochii diafane. Trăiesc pe câmpii sau prin păduri, ascunse vederii oamenilor, și dansează adesea. Aceste făpturi își fac apariția în noaptea de Sânziene. Sunt binevoitoare față de oameni, spre deosebire de iele sau rusalii: aduc ursită fetelor de măritat și vindecare copiilor bolnavi. Ele ajută la rodirea vegetației, aduc boabe în spicele de grâu și „înzestrează” ierburile cu puteri vindecătoare. Planta cunoscută sub numele de sânziene reprezintă un simbol al verii, pentru că perioada lor maximă de înflorire ar fi cea în care soarele strălucește cel mai mult. Se spune că este o plantă binecuvântată de Dumnezeu, pentru că ar avea simbolul sfintei cruci. Dincolo de aceste semnificații, sânzienele au și proprietăți terapeutice, fiind folosite pentru tratarea bolilor renale, de tiroidă sau de piele. Oamenii obișnuiau să își scalde copiii în infuzie de sânziene pentru a-i feri de boli tot anul. De asemenea, se spune că adulții care se scaldă în această licoare ar fi feriți de dureri de spate. Femeile măritate își puneau flori în jurul mijlocului pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Sânzienele ar „transfera” plantei cu același nume o parte din farmecul lor, de aceea, femeile se scaldă în infuzia de sânziene sau și le puneau în păr, pentru a atrage atenția asupra frumuseții lor. Se spune că în noaptea de Sânziene înflorește feriga albă, iar cei care o culeg vor avea noroc tot anul.
Noaptea în care cerurile se deschid
Sărbătoarea este marcată prin dansuri în costume populare, care sunt împodobite cu flori de sânziene. Cu această ocazie, tinerii se scaldă noaptea, iar în cadrul horelor, este aleasă cea mai frumoasă fată, căreia îi este dat numele de Drăgaica. Se împletesc coronițe din flori de sânziene, care sunt aruncate pe acoperișurile casei, în timp ce se rostește o dorință. În multe locuri sunt aprinse focuri, atât pentru alungarea spiritelor rele, cât și pentru sporirea roadelor (focul este simbol al soarelui).
Drăgaica este și o sărbătoare a dragostei. Florile de sânziene sunt puse de fetele tinere sub pernă pentru a-și visa ursitul. În seara de Sânziene, băieții strigă la porțile fetelor nemăritate: „Du-te lună, vino soare/Că tragem la-nsurătoare/Cununile neursite/Zac sub hornuri azvârlite,/Hai frumoaselor, ce stați/Zâne să nu rămâneți!/Că venim după pețit,/Până nu v-ați răzgândit!”
Se spune că noaptea de Sânziene are o importantă încărcătură magică, fiind momentul în care se deschid cerurile. Este un moment unic, care marchează libera circulație a energiilor între pământ și cer și când se pot petrece lucruri tainice. Tot acum au loc ritualurile benefice pentru oameni. Sânzienele ar ieși din desișurile pădurilor, sărbătorind venirea verii prin tot felul de dansuri. Fie că plutesc în aer, fie că se lasă conduse de dansuri sau desfătări, se spune că ele nu trebuie privite de oameni. Astfel, potrivit legendei, ele ar dansa goale, iar oamenii nu trebuie să le zărească, pentru că își pierd mințile sau nu mai pot vorbi, ca o pedeapsă, frumusețea lor fiind superioară cutezanței muritorilor.
Însă Sânzienele se pot răzbuna în cazul în care ziua lor nu le este celebrată. Astfel, se spune că femeilor care nu sărbătoresc Sânzienele le este pocită gura, iar bărbații care au jurat strâmb se pot aștepta, la rândul lor, la astfel de pedepse. De asemenea, zânele care nu sunt mulțumite pot aduce grindina.
De Sânziene, se fac și previziuni meteorologice: în funcție de momentul în care apar stelele din constelația Găinușelor, se alege perioada pentru semănatul grâului de toamnă. Sânzienele au fost și sursă de inspirație pentru scriitori. Cel mai cunoscut exemplu este „Noaptea de Sânziene” de Mircea Eliade, autor fascinat de simbolurile solstițiului de vară. La rândul lui, Mihail Sadoveanu a scris „Nopțile de Sânziene”, care face referire la pădurea Borzei, un loc cu puteri magice.
Foto: Pixabay
