În timp ce se afla în apogeul carierei sale, în anul 8, la vârsta de 51 de ani, Publius Ovidius Naso, cunoscut şi ca Ovidiu, a fost exilat de împăratul Augustus pe ţărmul îndepărtat al Mării Negre, la Tomis, Constanţa de astăzi.
Forma de exil aleasă pentru Publius Ovidius Naso a fost relegarea (relegatio), ceea ce îi permitea poetului să îşi păstreze averea şi drepturile cetăţeneşti.
În exil, unde a şi murit, în anul 17 d.Hr., Ovidiu a avut o perioadă prolifică din punct de vedere literar. Versurile sale deplâng înstrăinarea şi exilul. În „Tristele” şi în „Ponticele”, poetul îşi expune nostalgia faţă de Roma, dorul de casă, de familie şi prieteni, adresându-se lui Augustus cu dorinţa de a fi reprimit acasă.

Printre operele create în exil se numără şi poeziile de dragoste „Iubiri” (Amores), „Eroine” (Heroides) şi „Arta de a iubi” (Ars Amandi). În aceste opere, poetul, care se intitulează „cântăreţul glumeţ al dragostei uşoare” (tenorum lusor amorum), scrie despre iubirea efemeră, nefericită, trădată sau neîmpărtăşită. În exil, Ovidiu a mai scris „Metamorfoze”, „Sărbătorile” şi „Medeea”, această ultimă lucrare fiind înstrăinată.

Posibilele motive ale exilării lui Ovidiu
Nu se cunosc cu exactitate motivele pentru care poetul roman Ovidiu a fost exilat şi nu există nici documente care să explice cauza surghiunului, însă istoricii au încercat să afle motivele în textele poetului.
Un motiv posibil ar fi fost cele trei cărţi despre arta iubirii, mai ales „Arta de a iubi”, pe care Ovidiu le-a scris şi care nu ar fi fost pe placul lui Augustus. În aceste volume, poetul oferea sfaturi bărbaţilor referitoare la modul în care să îşi aleagă iubitele şi să le păstreze. Augustus, care emisese legi împotriva adulterului, nu ar fi apreciat această formă de încălcare a moralei.
O altă explicaţie, pe care a oferit-o poetul Sidonius Apollinaris, este că Ovidiu ar fi făcut o pasiune pentru fiica împăratului, care apare în poeziile sale cu numele de Corinna. O altă ipoteză este că amândoi ar fi iubit aceeaşi femeie.
@drenate. Foto: icr.ro